În mintea prădătorilor

Am văzut de curând filmul „Mo” al lui Radu Dragomir. Știam foarte vag despre ce este vorba. Impulsul de a-l urmări după ce HBOgo l-a introdus în ofertă a fost dat de o amintire cu Dana Rogoz într-o emisiune tv vorbind despre cum a cântat în film și despre muzica din coloana sonoră.

O poveste aparent „banală”, a unui abuz sexual exercitat de un profesor asupra elevelor sale, într-o oarecare măsură întâlnită în tot felul de articole de investigații sau reportaje pe tema abuzurilor sexuale. Filmul a venit în continuarea serialului „The Morning Show” cu o temă similară, cea a prădătorilor sexuali, dar în acest caz la locul de muncă. E interesant de urmărit dinamica scenariului pervers din mintea prădătorului, a relației cu victimele sale și de construit portretele celor doi, agresor-victimă.

Din The Morning Show mi-a rămas în minte ce spunea una dintre victime despre nevoia și așteptarea sa din relația cu cel care a abuzat-o. Căuta o relație care să îi ofere afecțiunea paternă, care presupunem că i-a lipsit. În Mo e mai clară această lipsă, tatăl victimei decedând brusc când aceasta avea 14 ani. Din firul poveștii reiese că legătura dintre ei era foarte strânsă, dovadă fiind pasiunea pentru muzică și viniluri a lui Mo, moștenită de la părintele său.

Conștient sau nu, victimele caută într-o relație cu un bărbat mai în vârstă acel tip de afecțiune paternă de care au fost private în copilărie. Aș merge puțin mai departe și aș spune că un gol de afecțiune se creează în psihicul adolescentelor atunci când tatăl este absent fizic și/sau emoțional sau atunci când tatăl nu răspunde adecvat nevoii sale de oglindire, nevoia de a fi privită și admirată de primul și poate cel mai important bărbat din viața sa de până atunci. Îmi amintesc de un articol în care un psihanalist povestea relația cu fiica sa, cum o vedea crescând, cum devenea o tânără femeie pe care o privea cu admirație și cu gândul conștient „Iată o femeie frumoasă pe care nu o voi avea niciodată.” La un asemenea grad de maturitate psihică rareori se ajunge fără o analiză. Dar în dinamica relației tată-fiică reprezintă o resursă afectivă atât de necesară pentru narcisismul sănătos al tinerei femei, o resursă care o va ajuta să aibă relații sănătoase, mature cu viitorii parteneri.

Revenind la prădători. Sunt, de regulă, adulți trecuți de 40 de ani, care au dezvoltat un întreg scenariu în mintea lor în baza experiențelor de viață. Totodată, au dezvoltat, să spunem, un organ care detectează victima de la distanță. Simte instinctiv nevoia de afecțiune paternă și acționează. Planul este întotdeauna elaborat și perfecționat cu fiecare relație. Psihopații în general au un organ psihic cu care își detectează victimele. Sunt atenți la detalii precum mersul victimelor, mimica, gesturile, tonul vocii ș.a.m.d.

Prădătorii sexuali sunt deopotrivă bun ascultători și buni povestitori. Le place să se joace cu prada, așa cum o pisică se joacă cu un șoarece sau cu o insectă pe care îi prinde: le dă senzația că sunt liberi, ca mai apoi cu o lăbuță bine plasată și extrem de agilă îi readuce în spațiul în care îi poate controla. Așa fac și prădătorii sexuali. Își folosesc forța pe care le-o conferă statutul socio-profesional, fie că sunt profesori (Mo) sau șefi (The Morning Show) pentru a crea senzația de protecție și de încredere. Folosesc vulnerabilitatea pe care victima și-o dezvăluie atunci când, câștigată fiind încrederea, povestește din particularitățile istoriei sale de viață și/sau își expun pasiunile cu exuberanță nedisimulată. Proiectează mai apoi pe prădător încrederea și idealizarea pe care nu au reușit să le consume în mod sănătos psihic în relația cu propriul părinte. Este sedusă de șarmul și grija pe care prădătorul le oferă aparent cu generozitate, iar până să-și dea seama acesta deja a intrat în jocul sexual care se încheie cu viol.

De ce nu reacționează? Reacționează. Spun nu. Spun stop. Dar fie nu sunt ascultate, fie sunt abuzate verbal. Pentru că în mintea prădătorului nu există ideea de consimțământ. Ai ajuns în casa lui, în camera lui de hotel, nu contează din ce motiv, înseamnă că ți-ai dat consimțământul. Așa gândește și așa spune ca să își justifice faptele în fața terților. El nu crede despre el că este prădător.

Astfel de situații sunt des întâlnite. De unele aflăm din presă, de altele în cabinet, arareori de la prietene sau cunoștințe. Din cele de care aflăm direct observăm gradul de rușine și de vinovăție care însoțesc povestirea. Victimele ajung mereu să creadă despre ele că sunt curve, că sunt demne de dispreț, că dacă ar afla familia le-ar respinge și îndepărta. Nu se pot privi ca victime. Spun despre ele că sunt/au fost niște proaste. Iar munca de a le aduce la o împăcare cu ele însele este una de durată care inevitabil va ajunge la vidul de afecțiune rămas din relația cu părintele. Un vid care are nevoie să fie umplut cu încredere, cu grijă, cu respect de sine, care poate schimba imaginea de sine dintr-una condamnabilă social după standardele societății într-una a unei femei puternice, independente, autonome capabilă de a avea o relație matură.

Un soi de încheiere dureros-amuzantă. De la finalul lui The Morning Show din când în când o întrebare îmi revine în minte: Dacă femeile sunt curve, bărbații sunt curvi? De unii știm că sunt prădători sexuali.

Surse foto: Facebook.

În numele adevărului

Sursa foto; https://www.philosophytalk.org/shows/value-truth

Am văzut de curând trei seriale ale căror subiecte au ceva în comun: dorința de a alfa adevărul. Cât de departe mergi ca să afli un adevăr, să dezvălui un secret? Cât de costisitor din punct de vedere psihic este dezvăluirea adevărului? Să întorci privirea în altă parte e o soluție? Ce consecințe are evitarea realității?

Freud spunea că sunt adevăruri cu care ne este rușine și căutăm permanent modalități de a-l ascunde. Sunt minciuni pe care ni le spunem ca să evităm o confruntare cu noi înșine care ne-ar putea înspăimânta. Reprimăm, refulăm, disociem, negăm, facem orice pentru a păstra cât mai ascuns un „adevăr” despre noi care ne este nouă înșine să îl admitem.

The Morning Show. True be Told, The Little Fires Everywhere sunt cele trei seriale pe care le-am văzut și pe care le recomand. În toate trei există cel puțin un secret care, forțat de împrejurări, trebuie dezvăluit și clarificat.  Un adevăr ascuns care produce suferință, modifică comportamente, dar și destine,  declanșează o serie nesfârșită de povești care denaturează realitatea și care mobilizează forțe psihice pentru a-l ascunde, dar care generează conflicte interne sau cu cei din jur.

Un secret de familie traversează generațiile până când găsește acea persoană din lanț pregătită psihic să îl cunoască, să îl frunte și să îl pună la locul său în marele puzzle genealogic. Travaliul este încărcat de durerea unei întregi familii. Dar odată eliberat dă persoanei care și-a asumat rolul de a-l elibera libertatea pe care altfel o caută în zadar.

Adevărul sau secretul forțat să iasă dintr-un psihic slăbit, consumat de propriile rușini și vinovății, secretul care nu poate fi spus pentru că va aduce după sine o serie întreagă de prejudecăți și stigmatizări, va duce la autodistrugere. „Mai bine mor decât să suport o asemenea rușine.” Conștient sau nu, victima adevărului nespus caută să reducă suferința și teroarea că va fi descoperită prin alcool, droguri sau alte comportamente autodistructive. În lipsa unui mediu suportiv, sfârșitul este inevitabil tragic.

Când persoana are suficiente resurse interne bune, hrănitoare, durerea pricinuită de dezvăluirea secretului/aflarea adevărului este mult diminuată. Sursa resurselor constă în experiențele bune, de susținere și de conținere din perioada copilăriei. Oricât de mare și de șocant ar fi secretul, acesta poate fi elaborat și integrat în identitatea persoanei. Pentru că nu secretul este dominant, ci lunga serie de experiențe pozitive care formează baza de siguranță pe care oricât de mult ai cădea, nu se va rupe. Sau, cu alte cuvinte, iubirea de sine, de viață și de celălalt este mai mare, mai intensă decât suferința.

Dar e și cazul în care în mod evident cei din jur, care văd secretul nu spun adevărul fiind părtași la alimentarea adevărului nespus. Din dorința de a-i proteja pe cei din jur, din dorința de a nu-i face pe cei dragi să sufere, din dorința egoistă de a se proteja și a-și proteja existența. Din dorința de a nu se destrăma cu zgomot fantasma vieții perfecte pe care o au. Etic și moral sunt de condamnat?  Mulți ar spune că da. Dar ce sunt morala și etica în fața angoasei că îți poți pierde existența? Surse clare de conflict interior. Știi că ceva în neregulă se petrece sub ochii tăi, dar alegi să întorci capul. Și ce îți rămâne este să te lupți cu tine să nu îți scape, să nu te dai de gol, să rămâi constant și dedicat obiectivului tău de a supraviețui. Lucru care intră în conflict cu cine ești și cu ce crezi despre moralitatea secretului la a cărui menținere participi.

Adevărul trebuie spus? Cel mai adesea da. Dar în condiții care să nu provoace mai multă suferință decât secretul. Iar gradul de suferință ține de maturitatea psihică, de inteligența emoțională, de capacitatea de a fi susținut și de a te lăsa susținut. Și mai ales de dorința de viață.

Simona Halep scrie istorie!

Simona Halep a câștigat Rolland Garros-ul la 10 ani după ce a câștigat același trofeu la junioare.

I-am urmărit partidele din turneu și am avut emoții la cele disputate cu Kerber și cu Muguruza. Dar ceea ce am văzut a fost o altă Simona. Una inventivă, una cu o minte flexibilă, care schimba strategia funcție de cum simțea jocul. O Simona care își dădea un reset mental atunci când te așteptai să se prăbușească sau când credeai că nu mai poate sau nu mai vrea sau e dominată de emoții și gânduri. O fată incredibil de talentată și de puternică.

Simona și-a învins demonii care au măcinat-o anul trecut la Paris, demonii care au împiedicat-o până acum să câștige un Grand Slam.

Ce nu vedem noi, din fața televizoarelor, este munca uriașă pe care o depune, nu vedem ambiția, efortul. Nu vedem cum gândește și cum simte. Putem intui că este determinată și muncitoare. Putem vedea cât de mult a evoluat de la pirma finală cu Sharapova, dar nu știm cât a muncit pentru asta. Știm doar cât ne spun ea sau Darren Cahill în interviuri.

Cel mai mult cred că a contat schimbarea de mentalitate. Iar pentru asta o felicit din toată inima pentru decizia pe care a uat-o anul trecut de a lucra cu un psiholog. Simona a învățat să creadă că merită să câștige un Grand Slam și mă bucur pentru ea că primul a fost cel de la Rolland Garros.

A devenit un model pentru fiecare dintre noi. Simona ne arată cum ne putem atinge visurile: cu multă muncă, cu disciplină, cu determinare, cu bucurie și mai ales cu credința că putem și că merităm!

Sursa foto: Digi Sport

Șezătoarea viselor (atelier) – 25 aprilie 2018

Aș putea începe prin a vă spune o istorie a interpretării viselor. Dar cred că deja aveți o idee chiar și despre modul lor de interpretare în antichitate, evul mediu sau mai târziu.

Aș putea să vă spun despre istoria simbolurilor onirice și modificarea sensurilor lor pe parcursul vremurilor. Dar și asta vă este la îndemână, dicționarele de vise și simboluri fiind disponibile oricui.

Aș mai putea să vă spun că am rețeta magică de descifrare a tâlcurilor pe care visele le ascund, fie ele vise repetitive, fie ele premonitorii, fie ele coșmaruri, banale sau complexe. Dar v-aș păcăli și cred că nu mai vreți acest lucru.

V-aș mai putea oferi teme de dezbatere, dar v-aș limita libertatea. Iar o parte esențială din experiența pe care v-o propun este asocierea liber flotantă.

Vă invit, așadar, la o „Șezătoare” ca pe timpuri, la care să vorbim despre vise, altfel. Visele, spunea Freud sunt calea regală spre inconștient. Adică spre lumea noastră interioară, care nu ne este dat să o cunoaștem la comandă, dar care este vie și găsește diverse căi ocolitoare de a intra în realitatea vieții de zi cu zi. Tot el spunea că  „Omul are nevoie de un vis pentru a suporta realitatea”. Sensul acestei afirmații a fost denaturat pe măsură ce timpul a trecut și a fost folosită ca justificare pentru anumite acțiuni ale unor oameni care aveau nevoie de un sprijin marcant pentru ce aveau de zis.

Așadar, vă propun o întâlnire în care noi, visătorii, să nu supunem „rodul” spiritului nostru unor șabloane de interpretare. Ci să plecăm de la două premize: că fiecare dintre noi caută sensul vieții și că fiecare vis are un sens care este unic și personal pentru fiecare visător. Iar cu acestea în minte să descoperim calea către sensul viselor noastre și mai departe către sensul vieții noastre.

Te invit la „Șezătoarea viselor” dacă obișnuiești să visezi mult, iar visele tale par să nu aibă vreo noimă. Dacă ai vise repetitive și vrei să știi care este rostul lor. Dacă ești pasionat de psihologie și vrei să știi cum să integrezi visele în căutările tale. Dacă ești pasionat și practicant de terapii complementare și visele sunt unelte cu care lucrezi, pentru a descoperi o altă cale de a le folosi în dezvoltare. Dacă pur și simplu nu poți să ții minte visele, dar simți că ai nevoie să le cunoști și să te bucuri de ele.

Când: 25 aprilie 2018

Unde: locul va fi comunicat doritorilor

Ora: la 18.30. Stăm trei ore, dar putem să prelungim.

Așezonate cu visele, vă ofer un ceai fierbinte și prăjiturele.

Rezervă-ți un loc la: andreea_talmazan@yahoo.com sau 0723.169.105. Vei primi un mail de confirmare cu mai multe detalii

 

Despre mine:

Mă numesc Andreea Talmazan și sunt psihoterapeut psihanalitic în formare la Asociația „Insight”. Acum 10 ani am pornit pe calea cunoașterii naturii umane cu ajutorul astrologiei și Reiki-ului. Am experiență în activități de grup, multă vreme organizând seri de meditații și seminarii Reiki. Am ajuns la psihoterapia psihanalitică prin Jung și ale sale concepte de Arhetip, Umbră, Inconștient Colectiv. În mod firesc pașii m-au îndreptat spre începuturile psihanalizei care îl are ca părinte pe Freud. „Interpretarea viselor” este piatra de hotar care a adus lumii o nouă perspectivă asupra psihicului uman. Și intenția mea este să împărtășesc tuturor bucuria pe care fiecare o poate avea când pornește pe o cale asumată de cunoaștere de sine, o cale care duce spre și aduce în minte și în suflet un sens al vieții personale.

Luna în aprilie 2018

Luna în descreștere 1- 15 aprilie

Începutul lunii aprilie stă sub influența Lunii Pline din Balanță, un aspect astrologic care ne duce cu gândul la relații și parteneriate, la nevoia a clarifica anumite aspecte, de a întări unele parteneriate, de a evalua alte relații din prisma nevoilor și dorințelor personale.

În acest interval Luna parcurge zodiile de la Balanță până la Berbec. O primă zi importantă din punct de vedere emoțional este cea de 3 aprilie când Luna, aflată în Scorpion, formează o conjuncție cu Jupiter retrograd și trasează un sextil la Pluton din Capricorn și un trigon la Neptun din Pești. Spun că este importantă pentru că viața emoțională poate fi mai intensă, de asemenea activitatea onirică. Multe dintre dorințele cele mai ascunse pot să apară în vise sau în stări de reverie, cerând recunoaștere și gratificare. De asemenea, alte elemente ale inconștientului își pot face simțite prezența, pot fi evidente în activitatea de zi cu zi.

Pe 5 aprilie, când se află în tranzit prin Săgetător, Luna formează o Piramidă pe semne de Foc cu Mercur retrograd din Berbec și cu Nodul Nord din Leu. Este o zi a „spiritelor încinse”. Așa cum am mai scris, fiecare aspect, ca orice altceva în lumea aceasta, are două dimensiuni: una pozitivă, alta negativă. În ce privește dimensiunea negativă a acestei zile, după cum sugerează și sintagma spiritelor încinse, este legată de conflicte, de nevoia de a avea dreptate, de tendința de a impune propria părere sub formă de adevăr absolut. În cea pozitivă, este vorba de mobilizarea internă a resurselor de voință și de motivație pentru atingerea unor obiective personale, care au ca rezultat o creștere a încredere în forțele proprii o imagine de sine realistă și implicit o stimă de sine ridicată.

Între 7 și 9 aprilie, Luna se află în tranzit prin Capricorn unde formează conjuncții cu Saturn, Marte, Luna Neagră și Pluton. În această zodie este „în exil”, carevasăzică energiile sunt diminuate. Dar ele sunt greu perceptibile în exterior, în timp ce în interior ele pot fi intense. Am putea crede că Luna în Capricorn este de piatră. Însă nu este așa.

Persoanele cu acest aspect în harta natală nu exprimă cu ușurință emoțiile nu le verbalizează, însă li se citesc pe față. Sunt foarte sensibile tocmai pentru că exprimarea nu le este accesibilă prin cuvinte. Pot părea reci și distanți. Și probabil la fel ar putea să fie și aceste două zile, caracterizate prin răceală și distanțare emoțională. Însă, sunt „dislocate” multe energii interioare care pot fi direcționate spre atingerea unor obiective personale, în dezvoltarea unor proiecte, în (re)construcția personală în domeniul profesional, social.

Pe 10 aprilie, Luna formează o conjuncție cu Nodul Sud din Vărsător. Este o zi bună pentru a renunța la a „visa cai verzi pe pereți” și pentru o implicare mai activă în activitățile care produc plăcere. Cu alte cuvinte, este de dorit să se renunțe la a aștepta ca lucruri minunate și mărețe să se întâmple. Ar fi necesară creșterea gradului de implicare în activități zilnice, care necesită creativitate și bucuria de a face ceva „cu mâna ta”.

12 și 13 aprilie sunt zile în care Luna se află în tranzit prin Pești unde formează o conjuncție cu Neptun și relații armonioase cu planetele din Capricorn și cu Venus din Taur. Sunt două zile de „relaxare” emoțională, cu condiția unei detașări, unei izolări fizice sau mentale, față de evenimentele zilnice. Sunt recomandate mediațiile, contemplările, autoobservarea.

Până la momentul de Lună Nouă, Luna intră în zodia Berbecului și formează o conjuncție cu Mercur retrograd. Vorba care ar putea caracteriza comunicarea în această perioadă este „ce-i în gușă și-n căpușă” sau cea puțin mai dură „gura bate fundul”. Este necesar un mai bun autocontrol când vine vorba de comunicare. Nu întotdeauna ceea ce ne vine să spunem este și bun sau este menit să aducă rezultatele scontate. Impunerea în fața celorlalți cu forța, indiferent cât de bune sunt ideile, nu este o soluție. Atacul la persoană nu este un argument. Din acest motiv este important să ne-nfrânăm impulsurile, să nu reacționăm, ci să ne acordăm timp pentru a găsi argumentele raționale.

Luna Nouă în Berbec – 16 aprilie 2018

Aspectul exact se formează la ora 4:56 (ora României), în casa I a momentului, având ascendentul în Pești. Luna Nouă se află în conjuncție cu Uranus și trasează o cuadratură la conjuncția Marte-Luna Neagră-Pluton din Capricorn.

Această Lună Nouă, privită din perspectiva întregii hărți, este despre personalitatea fiecăruia. Îndeamnă spre reflecție personală, asupra vieții fiecăruia. Necesită o analiză a cine suntem în contextul de viață actual. Care sunt experiențele marcante ale trecutului care au dus la cine suntem azi? Ce ne dorim pentru viitor?

O analiza SWOT este utilă, mai ales că planetele din Capricorn și din casa a XI-a a momentului, indică necesitatea unui testări a realității, prin identificare, înțelegerea și acceptarea modului în care suntem percepuți în anturajul lărgit. Cum ne văd ceilalți? Ce părere au despre noi? Care este imaginea pe care o afișăm în lume și cât de mult corespunde cu ceea ce știm noi despre noi?

Și nu în ultimul rând, este o Lună Nouă care, prin prisma conjuncției cu Uranus, poate aduce multe revelații legate despre sensul vieții. Intuiția, câtă vreme îi acordăm atenție, ne poate fi un aliat. Primul gând este de regulă, răspunsul la întrebările pe care ni le punem. Însă, este foarte important să fim atenți dacă nu cumva prima tendință este aceea de a intra în vechi tipare de gândire despre noi și modul nostru de a fi.

Este de remarcat că elementul Aer nu este potențat, semn că flexibilitatea mentală și fizică este la cote scăzute. Partea bună este că putem deveni conștienți de principiile și valorile care ne sunt repere primordiale.

Luna în creștere: 17 – 29 aprilie

În acest interval, Luna parcurge zodiile de la Taur la Scorpion. În primele două zile se află în tranzit prin Taur unde formează o conjuncție cu Venus, opoziție cu Jupiter retrograd din Scorpion și trigon cu planetele din Capricorn. Este o zi pentru activități practice. Dar și o zi de conștientizare a resurselor interne și externe care ne sunt la dispoziție și de care ne putem folosi pentru a ne atinge scopurile personale, de a realiza planurile de dezvoltare profesională și socială. De asemenea, este o zi în care suntem mai atenți la modul în care ne afectează evenimentele exterioare, contextele de viață și la capacitatea noastră de a ne adapta.

În următoarele două zile, Luna se află în tranzit prin Gemeni de unde trasează un sextil la Mercur din Berbec. Comunicarea este vie, inspirată. De asemenea, activitate mentală este intensă. Sunt zile în care creativitatea se manifestă în special prin scris.

În 21 și 22 aprilie, Luna se află în domiciliul său din Rac, de unde formează opoziții la planetele din Capricorn. Tensiunea acestor aspecte se descarcă prin aspectele armonioase pe care le formează cu Jupiter din Scorpion și Neptun din Pești. Cu alte cuvinte, putem folosi energia frustrărilor, reprimărilor în direcții constructive, câtă vreme suntem conștienți de ele, le înțelegem sensul și identificăm dorința care stă la baza formării lor.

Între 23 și 24 aprilie, Luna tranzitează zodia Leului unde formează conjuncție cu Nodul Nord. Este o zi când excesele de mândrie, de orgoliu sunt prezente. Însă, așa cum am scris și cu alte ocazii, este bine să identificăm care sunt elementele reale, adevărate care ne fac să fim mândri de noi și să întărim ceea ce numim narcisism sănătos, adică o imagine de sine realistă și implicit o stimă de sine crescută.

Între 25 și 26 aprilie, Luna tranzitează zodia Fecioarei, de unde în prima zi formează o Piramidă pe semne de Pământ cu Soarele din Taur și Saturn retrograd din Capricorn. Sunt zile în care toate caracteristicile elementului Pământ sunt prezente și este bine să le valorificăm în activitățile de zi cu zi. Determinarea, autodisciplina și seriozitatea sunt o parte dintre calitățile de care avem nevoie pe termen lung.

În următoarele două zile. Luna se află în tranzit prin zodia Balanței de unde trasează un trigon la Venus aflată în zodia Gemenilor. Sunt zile în care este bine să socializăm, să ieșim la evenimente culturale, să întărim relațiile de prietenie, să dedicăm timp de calitate relațiilor de iubire și să oferim valoarea parteneriatelor. Sunt zile în care ne concentrăm pe a „dărui”.

Luna Plină în Scorpion – 30 aprilie 2018

Continuarea în revista Astrotext.

Șezătoarea viselor (atelier) – 28 martie 2018

Aș putea începe prin a vă spune o istorie a interpretării viselor. Dar cred că deja aveți o idee chiar și despre modul lor de interpretare în antichitate, evul mediu sau mai târziu.

Aș putea să vă spun despre istoria simbolurilor onirice și modificarea sensurilor lor pe parcursul vremurilor. Dar și asta vă este la îndemână, dicționarele de vise și simboluri fiind disponibile oricui.

Aș mai putea să vă spun că am rețeta magică de descifrare a tâlcurilor pe care visele le ascund, fie ele vise repetitive, fie ele premonitorii, fie ele coșmaruri, banale sau complexe. Dar v-aș păcăli și cred că nu mai vreți acest lucru.

V-aș mai putea oferi teme de dezbatere, dar v-aș limita libertatea. Iar o parte esențială din experiența pe care v-o propun este asocierea liber flotantă.

Vă invit, așadar, la o „Șezătoare” ca pe timpuri, la care să vorbim despre vise, altfel. Visele, spunea Freud sunt calea regală spre inconștient. Adică spre lumea noastră interioară, care nu ne este dat să o cunoaștem la comandă, dar care este vie și găsește diverse căi ocolitoare de a intra în realitatea vieții de zi cu zi. Tot el spunea că  „Omul are nevoie de un vis pentru a suporta realitatea”. Sensul acestei afirmații a fost denaturat pe măsură ce timpul a trecut și a fost folosită ca justificare pentru anumite acțiuni ale unor oameni care aveau nevoie de un sprijin marcant pentru ce aveau de zis.

Așadar, vă propun o întâlnire în care noi, visătorii, să nu supunem „rodul” spiritului nostru unor șabloane de interpretare. Ci să plecăm de la două premize: că fiecare dintre noi caută sensul vieții și că fiecare vis are un sens care este unic și personal pentru fiecare visător. Iar cu acestea în minte să descoperim calea către sensul viselor noastre și mai departe către sensul vieții noastre.

Te invit la „Șezătoarea viselor” dacă obișnuiești să visezi mult, iar visele tale par să nu aibă vreo noimă. Dacă ai vise repetitive și vrei să știi care este rostul lor. Dacă ești pasionat de psihologie și vrei să știi cum să integrezi visele în căutările tale. Dacă ești pasionat și practicant de terapii complementare și visele sunt unelte cu care lucrezi, pentru a descoperi o altă cale de a le folosi în dezvoltare. Dacă pur și simplu nu poți să ții minte visele, dar simți că ai nevoie să le cunoști și să te bucuri de ele.

Când: 28 martie 2018

Unde: locul va fi comunicat doritorilor

Ora: la 18.30. Stăm trei ore, dar putem să prelungim.

Așezonate cu visele, vă ofer un ceai fierbinte și prăjiturele.

Rezervă-ți un loc la: andreea_talmazan@yahoo.com sau 0723.169.105. Vei primi un mail de confirmare cu mai multe detalii

 

Despre mine:

Mă numesc Andreea Talmazan și sunt psihoterapeut psihanalitic în formare la Asociația „Insight”. Acum 10 ani am pornit pe calea cunoașterii naturii umane cu ajutorul astrologiei și Reiki-ului. Am experiență în activități de grup, multă vreme organizând seri de meditații și seminarii Reiki. Am ajuns la psihoterapia psihanalitică prin Jung și ale sale concepte de Arhetip, Umbră, Inconștient Colectiv. În mod firesc pașii m-au îndreptat spre începuturile psihanalizei care îl are ca părinte pe Freud. „Interpretarea viselor” este piatra de hotar care a adus lumii o nouă perspectivă asupra psihicului uman. Și intenția mea este să împărtășesc tuturor bucuria pe care fiecare o poate avea când pornește pe o cale asumată de cunoaștere de sine, o cale care duce spre și aduce în minte și în suflet un sens al vieții personale.