Ce misto ca avem masini. Care mai de care mai atragatoare si mai puternice. Intr-un Bucuresti in reconstructie. Faci patru kilometri intr-o ora. Si ai timp sa studiezi partenerii de trafic. Si sa te lasi studiat/a de ei. E minunat. Parca simti ca incepi sa socializezi. Ca pe ala cu Dacia Break care pune maneaua la maxim il stii de acum doua semafoare. Incepi sa-l urasti. Pana la urma avanseaza vreo trei spatii de masini si se opreste in stanga un VW negru plin cu cruci (de parca l-ar salva in vreun fel de orice!). Dar pare mai rezonabil la gusturi muzicale: Adica chiar asculta la maxim Parazitii. Si te insotesti cu el si il studiezi si te studiaza si el pret de vreo alte doua semafoare. Si cand zici ca intri in linie dreapta, si i-ai parasit pe cei doi aflati la poluri opuse, dai de un sir parca interminabil de masini pe ditamai bulevardul… Dar vine o masina mai spalata, mai mare, nu te uiti ce marca ca ti-e jena de parul carunt al detinatorului si de aerul sau sobru. Dar lasi putin geamul mai jos pentru ca surprinzator asculta la un volum decent Vivaldi. Si asculti si tu linistit/a pana la capatul bulevardului. Pentru ca oricum nu ai unde sa te duci. Doar inainte. Si ajungi la destinatie unde iti doresti liniste pentru ca ai avut parte de variate perturbari muzicale. Si linistea e izvorata dintr-un blues linistit. ..
