S-au spus si se vor spune multe. Dar mi-e greu sa nu scriu si eu despre asta. Si in special de nevoia de sange in cazuri extreme.
Ieri am primit un mass in care se solicitau donatori cu grupa B3 negativ pentru un tanar de 25 de ani care a suferit un accident de masina. O prietena se intreaba daca e reala solicitarea si, manata de spirit civic, suna la numerele din mesaj.
Imi spune apoi ca e reala, dar ca se cauta donatori din Barlad.
Pun si eu mana pe telefon impinsa de acelasi spirit civic sa ii spun omului ca se poate si daca nu esti din Barlad sa primesti sange daca se doneaza in numele victimei in orice oras din tara.
Persoana care mi-a raspuns mi-a spus ca stie sistemul. Doar ca baiatul care are nevoie de sange se afla la Arad. Si ca in spitalul judetean de-acolo nu se afla nici un strop de sange B3 negativ.
Simt cum din interiorul meu se naste o revolta impotriva sistemului. Si din negura amintirilor revine cazul Kempes (ex-Cargo).
In urma cu niste ani Kempes a suferit un accident de motocicleta. A stat cateva zile in coma in acelasi spital judetean Arad pana cineva mai luminat s-a prins ca nu e o gluma si l-au transportat de urgenta la Timisoara. Atunci s-a facut mare tam-tam pentru donatori de sange cu grupa 01 negativ. Tot pentru ca la Arad si la Timisoara nu exista.
La Institutul de Hematologie DR. Felix din Bucuresti nu exista stoc pentru asa ceva. Stiu ca am stat cateva ore in biroul Directorului pana cand o doctorita tanara si foarte inimoasa a facut rost de sange de la Ploiesti.
Atunci am facut primul meu zbor cu avionul ca sa-i duc unui om aflat intr-o situatie de viata si de moarte cateva pungi de sange.
Se presupune ca de acum mai bine de 10 ani sistemul s-a schimbat. Am constatat ca nu… Poate ca eram naiva. Si continui sa fiu. Cert este ca Ministrul Nicolaescu nu mi-a fost simpatic niciodata, dar acum cu atat mai mult nu-mi e.
Plus ca, se pare, campania initiata de o anumita Fundatie, la care au participat mai multe vedete autohtone, a fost in zadar.
