Andreea Talmazan

Ma gandeam la nevoia de “modele” pentru noua generatie. Am auzit de mai multe ori in ultima perioada aceasta “lamentare”. Si poate ca este adevarat.
Insa traim niste vremuri in care este greu sa gasesti modele de urmat printre muritorii de rand.
Sunt vremuri in care se spera crearea unei armonii la nivel planetar. Armonie care nu se poate realiza incercand sa fim altii de cat ceea ce suntem, incercand sa-i copiem pe cei din jur.
Mi-a zis o prietena despre jocul on-line “Second Life”. Am intrat pe site, mi-am creat o identitate dupa care mi s-a facut rau. Un rau puternic din strafundul fiintei mele.
Si mi-am dat seama ca nu-mi doresc o alta identitate. Ca, desi jocul imi poate crea iluzia ca sunt multimiliardara si ca detin insule si pamant pe… Venus, sunt fericita cu viata mea asa cum este. Ca, desi mi-am cautat modele in adolescenta, la maturitate mi-am dat seama ca e important cine sunt si ce pot deveni.
Si armonia se “castiga” prin munca. Dar nu o munca fizica. Ci una cu tine insuti. Si este cea mai grea munca si cea mai mare lupta. Cand incepi sa realizezi care iti sunt punctele “negre” pe care ar trebui sa le transformi in calitati.
Este o munca al naibii de grea dar cu niste rezultate deosebite.
Mi-as permite sa idemn pe toti cei dornici sa gaseasca modele, sa-si ia ca reper “Luminita de la capatul tunelului”!