Logica-i sub apa

Din ciclul “Tipic romanesc… sau poate gresesc”, mi-am amintit de povestea unei prietene de-a mele. Care intr-o sambata a vazut ca incepe la Metro o promotie pentru un anumit produs. Foarte incantata se duce duminica impreuna cu sotul la Metro sa-si achizitioneze produsul dorit. Ajunge la raft si produsul “ia-l de unde nu-i”. Cauta un angajat. Da peste o doamna si o intreaba politicos cum sta treaba cu oferta. Primeste urmatorul raspuns: Aaa, ne pare rau. Inca nu le-am scos din depozit. Avem atata marfa de pus pe rafturi ca inca nu am ajuns si la acest produs. Reveniti dumneavoastra maine-poimaine ca le scoatem”. Ai naibii imperialisti! Zicea bine bunica cand zicea.!
Si continui si din categoria “Vanity is my favourite sin”.
De cand ma stiu am avut de suferit de pe urma… femeilor. In general “fostele” iubitilor mei sau cele care mi-au urmat (am lasat ceva urme adanci in inimile celor cu care am impartit relatii!). Aceste “femei” au un simt ciudat al respectului fata de propria persoana. Toata viata m-au bantuit. Nu puteam sa am o relatie normala de amicitie cu EI pentru ca “ele” tot timpul aveau ceva de comentat si iscau niste scandaluri monstruoase. Uneori am fost acuzata ca eu am “distrus” sau “am stricat” sau “am facut” ce stiu eu ce. NICI UNA DINTRE ELE NU SI-A ASUMAT NIMIC NICIODATA! Si destinul mai are si “glume” in program: cu cateva dintre ele am tangenta (Slava Cerului – rar!) ocazional, profesional!
Despre ei ce sa mai zic. Cojones… unii cu, altii (de cele mai multe ori) fara!.
Astazi m-am enervat foarte tare pe o ea, care, este atat de isterica si de nebuna incat nici macar telefon de felicitari nu poti da ca o apuca nebunia! Si reuseste sa faca viata amara atat ei, cat si lui cat si mie! Mi-e si sila sa ma gandesc sa le transmit “invatati sa va iubiti pe voi insiva femei nebune ce sunteti!”