Responsabilitate de parinte…
Mar 8th, 2008 by Andreea Talmazan
Ca sa vezi cum se leaga lucrurile… Am descoperit acest filmulet pe blogul Soranei. Este fix in spiritul noului meu subiect de meditatie: responsabilitate! De aceasta data responsabilitatea de a fi parinte.
Chiar daca este Ziua Femeii/A Mamei cred ca prima noastra mare responsabilitate este sa ne asumam faptul ca suntem mame si sa contribuim la cresterea unui OM!
Imi este greu sa va zic: Enjoy! Poate mai degraba: Fiti atenti!
21 Responses to “Responsabilitate de parinte…”
chiar e foarte misto clipul… eu nu am un copil, dar sunt sigura ca un clip ca si asta ar face diferenta in lumea in care traim…e foarte importanta educatia oferita copiilor..din pacate parintii din ziua d azi au cam uitat de ea…
te pup…andreea d la arad
roxanica nu baga nici un comentariu? roxanica, esti in concediu. iti simtim lipsa…
roxanica taman’ ce isi renovase apartamentul, dupe care nenea “responsabil” asociatia de locatari a luat decizia sa ne schimbe tevile, asa incat muncitorii si-au luat “responsabilitatea” sa imi distruga cel putin 2 pereti din fiecare camera, plus sa faca cate o gaura mare pentru a facilita comunicarea cu subsolul blocului, si inca o gaura in perete intre baie si dormitor..probabil pentru mai multa lumina…dar ce te faci? ca si-au dat seama ca tevile nu e bune si trebuie schimbate…fapt pentru care din nou muncitorii si-au luat responsabilitatea sa remedieze problemili. concluzie: roxanica in curand nu va mai fi responsabila pentru pentru atacul direct la jugulara munciotrilor( 7 la numar)…
in alta ordine de idei…
ii urez o zi minuata Andreei asa de ziua ei de Mama/Femeie si un cadou virtual)( o cutie surpriza cu orice surpriza pe care ar vrea sa o primeasca
))
cadouri si surprize doar pentru andreea? pai pentru astia care ne dam de ceasul mortii de tine, ca ce mai faci, ca ce mai zici, nimic? nici macar un piscot?
manierele unde ie manierele? ai dreptate….si ca sa imi spal pacatele propun sa o fac in alcool..cu proxima ocazie io sar cu alcool…dar tu trebuie sa imi atragi atentia…ca sa te pot identifica din multime…desi am o vaga banuiala cam cine ai fi
si da cadouri si surprize pentru Andreea ca ziua ei este…hihihi…
p.s. imi sunt iertate pacatele, macar un pic?
ca sa ti se iertele pacatele tre’ sa te duci la Doamne-Doamne sa vb cu El. nu prea ti-as dori asta.
Misto temele tale de reflectie. Il contrazic violent pe tizul meu, mie imi plac responsabilitatile si ii respect foarte tare pe cei care si le asuma. Fuga de responsabilitati e specifica lumii laicizate si egoiste in care traim, dar e solutie perdanta pe termen lung. Na, ca am zis-o. La multi ani doamnelor si domnisoarelor, te iubesc, tizule, sa fiti fericiti. Alin
Ce aglomeratie… Ce surpriza placuta… Andreea, Roxanica, Finul, Expertul…
Ma bucur ca v-am trezit! Am subiecte de meditatie multiple. Dar le iau pe rand. Simt ca sunt aproape de a constientiza “responsabilitatea”. Va tin la curent. Am avut o zi superba! Fug insa la Fina!
Misto, o cantare, ceva?
Pe 21 martie in Suburbia
eu m-am bagat in niste responsabilitati destul de grele, ma enerveaza ca lumea are tendinta de a fugi de ele. tizule, vreau autograf pe carte.
Lumea are tendinta sa fuga, cred, din urmatorul motiv: nu vor sa se confrunte cu provocarile oricat de grele ar fi ele din teama de esec si de a nu da bine in ochii celorlalti… Si atunci amana orice: de la luarea de decizii pana la indeplinirea lor. Suntem atat de dornici de a obtine rezultate grandioase imediate ca uitam sa ne bucuram de micile realizari. Cred ca de aici apare si fuga de responsabilitate.
profund
Daca-mi e permis… eu cred ca in primul rand responsabilitatea se leaga de asumare.
Toti facem greseli, e inerent si e la fel de adevarat ca in covarsitoarea majoritate a cazurilor greselile ni le putem indrepta.
Dar greselile nu ne fac iresponsabili, cel putin nu atat pe cat ne face neasumarea lor.
Asumarea sarcinilor, asumarea atitudinilor si faptelor, a greselilor si-a criticilor, uneori si-a laudelor, cred ca asta ne face responsabili de fapt.
Foart buna observatie… Corect… Multumesc…
foarte frumos filmuletul.
e o mare responsabilitate sa cresti un copil, iar unora dintre noi se poate sa ne fie teama de asta, de esec, de a nu gresi, la fel ca personajele din film…
eu am o catelusa de 2 luni si-un pic si cateodata simt ca ma sufoca si ca ma copleseste responsabilitatea asta, pentru ca ea depinde iremediabil de mine.
dar fiecare zi e o alta provocare, iar cand ma priveste in ochi si imi linge mainile cand ma intorc acasa… chiar cu toate cartile roase la cotor… cu lumanarile parfumate facute praf…
e o incantare
responsabilitatea aduce lucruri noi, alte unghiuri din care sa privesti viata… si multe zambete, daca stii cum sa deschizi bratele.
Felicitari tizule, iti semnez o carte si pe sutien, daca vrei. Eu nu cred ca putini fug de responsabilitati din teama de esec, ci mai degraba din egoismul ala de care vorbeam. Plezirism, jemenfichism, cum vreti sa-i spuneti. Refuzul de a maturiza, ideea fixa ca viata inseamna doar distractie. Cam asta. Alin
Mioara… Mi-era dor de tine…
Citind commentul tau mi-am amintit de filmul 48 de zile cu Sandra Bullok cand spune doctorul in cadrul unei terapii de grup: Cand iesiti de aici va luati o planta. Si aveti grija de ea. Dupa un an daca planta este in viata si s-a dezvoltat frumos, va luati un animal. Si aveti grija de ele in paralel. Daca dupa inca un an si planta si animalul traiesc si sunt sanatosi, puteti incepe o relatie.
Doamne, ce dislexic am putut fi in commentul precedent. Evident, semnez sutien, nu carte pe sutien (desi…), si am vrut sa spun “eu cred ca putini” in loc “eu nu cred ca putini”. Pardon.
Are u in love?
Macar