[ratings]
Am gasit aceasta carte unde ma asteptam mai putin. La magazinul Schitului Darvari. Printre alte carti despre Sfinti Parinti si printre icoane.
L-am urmarit intr-o seara pe Dan Puric la Turcescu in emisiune. Sa tot fie saptamani de-atunci.
Mi-a placut la nebunie vocabularul pe care il are in sange, fluiditatea discursului, coerenta ideilor, profunzimea lucrurilor. Puric a vorbit pentru mine intr-un limbaj pe care l-ar intelege si un copil. Fara cuvinte pompoase, plin de metafore dulci si pozitive, chiar si atunci cand vorbea de decaderi.
Iata ce zice Puric pe coperta finala a cartii:
“Antrenamentul de uitare la care este supus poporul roman, astazi, face ca gandirea si inima sa se roteasca pe loc si, din aceasta rotire in gol, paradoxal, o data cu trecutul, dispare si viitorul. El, omul de azi, pedaleaza zadarnic intr-un prezent continuu. A locui cu fiinta doar intr-o dimensiune a timpului – si aceea distorsionata – inseamna moartea lenta, dar sigura, a identitatii”.
M-au trecut fiori recitind si scriind acest pasaj.
Ma apuc de carte indata si am sa va povestesc despre ea. Daca apucati sa o cumparati si sa o cititi, cu atat mai bine: dezbatem!
