Sunt genul de mama relaxata. Nu ma stresez la primul semn al copilului de orice fel. Daca spune ca doare trebuie sa isi sustina spusele, nu cu argumente, ci cu plangeri indelungate. Ceea ce s-a si intamplat saptamana trecuta cand copilul se plangea de dureri de burtica de vreo trei zile. Motiv pentru care am decis, impreuna cu mama, sa-l trecem la regim. Am fost la doctor cu el si l-am trecut pe tratament homeopat.
Ieri primim primul semnal ca isi revine. Motiv de bucurie pentru mama si bunica si de fericire pentru copil: avea voie sa bea din nou lapte. Ceea ce si primeste. La scurt timp dupa ce il bea apar din nou semnele de durere de burtica si “rezultate” de culoare indoielnica in olita.
Se decreteaza stare de regim din nou pana la noi masuri de tip analize.
In aceasta dimineata, dau telefonul “de control” si aflu ca sursa de probleme a copilului este chiar laptele. Care, desi este obtinut cu tehnologia lui peste prajit, imbuteliat in cutiile masii (ca am participat o data la o prezentare extraordinara despre cum se imbuteliaza laptele si de ce e el mai bun in cutie si nu direct de la coada vacii), imediat ce a fost verificata data de valabilitate si deschis, putin “scapat de sub control” pe aragaz, SE BRANZESTE!!!
Dupa ce imi trece criza de nervi ma intreb pe ce cale sa pornesc, cui intentez proces, cui ii iau capul de pe umeri?!
