Monthly Archives: November 2008

… exista Radio Guerrilla care da rock ca mi-am amintit de piesa asta! Doamne ce vremuri! Cum canta fata asta!

Am vrut sa scriu inca de duminica noapte, imediat ce am ajuns acasa, despre concertul celor de la Devilish Presley din Fire.

Am fost absolut socata cum doi oameni (un el si o ea) au reusit ca timp de 50 de minute sa nu stea locului o clipa, sa fie parca conectati la 2-20 in permanenta. El a cantat cu chitara, ea cu basul. Restul a fost suplimentat de tehnica moderna.

Au cantat amandoi cu vocile. El londonez. Ea australianca. El tot timpul prin public cu chitara. Ea in permanenta agitata pe scena.

S-au prezentat de credeai ca sunt pe Wembley in afata zeci de mii de spectatori. La un moment dat Roxanica a remarcat: “acum imi dau seama cine este partea feminina si cine partea masculina din trupa asta!”. Amandoua am ajuns la concluzia ca ea a imprumutat (sau le-a luat de-abinelea) toate cojones-urile din neamul ei si probabil ca si de pe la prieteni si vecini. A fost incredibila.

In acea seara s-a facut “lumina” si in teoria mea cu “ce le lipseste trupelor noastre sa aibe succes indiferent de context”. Ei bine le lipseste energia, trairea, atitudinea, sentimentul ca trebuie sa dea totul din ei la fiecare concert si sa nu se comporte ca la o “repetitie cu public”. Ai nostri se iau mult prea in serios si uita de multe ori ca s-au apucat de muzica din pasiune. Si ca pasiunea se face cu daruire totala. E ca si cum ai iubi pe cineva dar pe jumatate. Ca inca nu stii exact toata “teoria”.

Sunt si exceptii. Primul pe lista: Adrian Despot!

Chiar daca va vine a va gandi la SOV ei bine nu este vorba despre om ci despre fenomenul meteo care s-a produs in ultimile zile prin Bucuresti.

Asadar mastodontul lui Ontanu caruia ii “dadeam binete” in fiecare dimineata a fost doborat la pamant. Evenimentul s-a produs ieri noapte cand afara batea vantu’ de rupea geamurile.

Cand am coborat din casa astazi am vazut cativa “acoliti” incercand sa-l aranjeze. Insa s-au dat batuti dupa cateva minute. Mi-a fost putin ciuda ca nu am avut nici un aparat la mine sa imortalizez momentul sa vi-l arat si voua .

Dar… cu rabdarea treci si marea. In acest caz, sunt fericita ca nu am depus nici un efort fizic sau intelectual sa scap pentru o perioada de fata lui Ontanu.

Cineva Sus ma iubeste. Muuuultttt!

Pentru ca imi plac disputele si felul in care vizitatorii blogului meu o fac la capitolul commenturi, acest post are ca scop determinarea de a spune tot ce aveti de spus. Aici, la commenturi, puteti sa ziceti ce vreti (pastrand un limbaj decent – sau cel putin cu puncte-puncte). Putem incepe cu vacile, cu politicienii, cu drumurile, cu criza mondiala, cu masonii, cu orice vreti voi. Acesta este locul si momentul.

Care va sa zica mie acu’ imi vine sa le dau pumni in cap alora de la PDL pentru imnul pe care l-am primit aseara de la Bogdan. A fost chiar simpatic ca m-a prevenit usor. Mi-a zis: stiu ca nu iti plac manelele, dar n-ai vrea totusi sa te uiti sa faci o antireclama. Cert este ca nu ma duc la vot.

Apoi, ma enerveaza Ontanu. Dupa ce ca a decis ridicarea masinilor care stationeaza aiurea in jurul blocurilor in care locuiesti in ciuda faptului ca nu exista locuri de parcare, si-a mai instalat si un mastodont electoral in zona blocului in care locuiesc. Asa ca in fiecare dimineata ii vad moaca care cere… multe. In plus nu mi-a raspuns la nevinovata scrisoare pe care i-am trimis-o! Slava Cerului ca ma mut.

Ma mai enerevaza posturile TV si stirile pe care le prezinta. Ma enerveaza zvonacii, raspandacii, cei care te impiedica sa ai o opinie, cei care te trateaza de sus nu se stie exact de ce. Cei care te mint sperand ca nu vei afla niciodata. Adic anu au aflat ca “minciuna are picioare foarte foarte scurte”!

Asa ca… liber la contre!

Am descoperit elixirul vietii: meditatia si masarea punctelor energetice ale corpului aflate pe meridianele energetice.

Cum am descoperit? La un curs de Qigong. Maestrul cu care invatam are alura unui tanar de 2o si ceva de ani, adevarul fiind ca are o varsta aproape dubla.

E absolut fascinant. Va tin la curent

Pentru ca Erika sa continue sa zambeasca

Erika Josian este o minune de copil. Par cret, ochi caprui, cativa dintisori in fata si o veselie molipsitoare. Este, ca orice minune de copil, cea mai mare bucurie a parintilor ei. Amandoi foarte tineri (26 de ani), au facut-o pe Erika din iubire si tot cu iubire o cresc si o inconjoara in fiecare clipa.

Pentru donatii s-au mai deschis si urmatoarele conturi, la BRD sucursala ACADEMIEI, pe numele Josian Wipper.

RON: RO50BRDE410SV20042894100

EUR: RO10BRDE410SV20043694100

USD: RO06BRED410SV20043774100

Sambata seara am fost in Fire (apropo, fac PR-ul pentru acest club de aproape o luna), unde au concertat Subscribe din Ungaria si the Amsterdams.

Lume multa, atmosfera de concert.

De cand am coborat in club m-am “ciocnit” de un stand cu merchandising al celor de la Subscribe care m-a impresionat. Dintre toate cele pe care le-am vazut in cluburi, acesta era cel mai bine pus in valoare.

Inca o data mi-am dat seama cam cat de profesionist lucreaza “ceilalti”. Cat de bine reusesc sa se puna in valoare. Aveau pe putin opt tipuri de modele de tricouri cu tot atatea designuri. Nu lipseau cd-urile.

Am cumparat doua tricouri si am primit “bonus” doua stickere. Nimic iesit din comun. Chiar de foarte mult bun simt. Cel care statea la stand a fost si impresionat de faptul ca l-am atentionat ca imi da mai multi bani la rest.

Sper ca din foto se desluseste cat de bine arata.