Andreea Talmazan

Inclinarile artistice in materie de intimitate sexuala sunt variate. As putea spune ca este un fel de defect profesional. Dupa cum prea bine stiti mana stanga a celor care canta la un astfel de instrument (arareori mana dreapta – in cazul stangacilor) aluneca intr-un mod simplu pe griful chitarii. De sus in jos si invers. Este un lucru absolut necesar pentru ca astfel degetele instrumentistului pot ajunge in acele locuri “magice” in care instrumentul sa produca sunete care, puse cap la cap formeaza un produs numit cantec. Asta daca nu cumva ii scapa degetul/mana pe de-alaturi si da asa numita “gherla”.

Pornind de la acest lucru, care pare a fi un detaliu minor, activitatea mainii (dreapta sau stanga nu mai conteaza) se extinde si in intimitate, alaturi de o partenera, dar nu asa cum ar crede cineva (adica cautand in mod elaborat sa produca placere celei de langa el) ci jucandu-se cu “instrumentul” din dotare (de la purtator). Mai precis se masturbeaza in mod repetat si constant indiferent de ce se intampla cu cea de langa el.

Compenseaza lipsa de ‘cautare” si “dezmierdare” a partenerei cu o placere brusca de tip “sa introducem pumnul in nestematul loc al domnisoarei”. Daca nu merge singur (ceea ce e normal sa nu se intample) apeleaza la cutia de crema.

Imi dau seama cat de “cancanist” suna postul meu. Si in fond fiecare are dreptul sa faca ce vrea in intimitatea sa. Dar ce nu inteleg este insistenta cu care anumiti indivizi, doar pentru ca se afla in “lumina reflectoarelor” isi permit sa uite ca un NU inseamna un NU.

Finalul episodului trecut arata cam asa: prietena mea l-a dat pe usa afara.

Povestea insa continua pana in zilele noastre cand omul continua sa o caute cu diverse propuneri. Una dintre ele fiind chiar si o partida in grup “la care poti sa vii si cu prietenele tale”.

Hai nu serios?!