Monthly Archives: February 2009

El tuseste.

Eu: Mi-a zis bunica ca nu mai tusesti. Ca ai luat siropelul si gata cu tusea.

El: Da. Dar acum tusesc.

La recomandarea unei prietene am cautat cartea si am citit-o.
Desi te astepti sa fie vorba despre o insiruie si descriere amanuntita a iubirii in date si fapte de la inceputulomenirii pana in prezent, la scurt timp te prinzi ca de fapt este titlul unei carti scrise de un tanar evreu din Polonia despre fata pe care o iubeste inca din copilarie.
Titlul cartii face legatura intre autorul cartii trecut bine de 70 de ani, o tanara domnisoara care a primit numele dupa eroina cartii – Alma si cel care si-a asumat subiectul cartii si a publicat-o schimband doar numele personajelor si a locurilor.
Descrierile amauntite ale fiecaruia despre ceea ce a trait sau traieste si ceea ce a simtit sau ce simte, trezesc, sau mai precis au trezit in mine, emotii pure, candide, fragile, inocente.
Finalul este coplesitor.

... Pe care nu l-am cerut.

Acest mesaj l-am primit pe adresa personala de mail!!! Ma intreb daca sa ma duc sa iau banii...

Stimate client,

Cererea dumnevoastra de eliberare a creditului pentru nevoi personale,
solicitata in data 25 Februarie 2009 a fost inaintata, urmand a fi
aprobata de catre dumneavoastra.

Detalii :

Aprobare contract

Modificare date contractuale

Anulare contract

Cu stima,

Departamentul Credite On-line

© Raiffeisen Bank 2009

Zilele trecute am calatorit cu masina din dotare prin sud, pe la olteni. A fost un drum frumos, desi la buletinele de stiri aratau cu un dramatism exagerat ca “sudul tarii e sub troiene si ca ninge in continuu de … cine mai stie cate ore”, fara ninsoare, cam aglomerat, dar cu niste peisaje superbe. Mi-am reamintit cate locuri frumoase avem in tara asta si uitam de ele.

Punctul final al calatoriei mele a fost Orsova, locul prin care Dunarea vine si spune: Bine v-am gasit!

Daca veti vedea fotografii cu Orsova, asa cum am vazut-o eu, cu zapada, dar asa cum o stiu cei care s-au nascut acolo si au trait acolo, cei care au vazut cum rasare soarele dincolo de munti si cum apune la sarbi, veti intelege de ce locul este un taram de vis.

Pacat ca nu avem tursim in zona, ca drumurile (nationale/europene) sunt pline, pline de gropi.

Ah, devin patetica si spun: cu bugetul acela de la turism, oare doamna Udrea si-ar putea intoarce buclele blonde si spre vest? Sau doar cazinourile din Mamaia sunt obiectivele ei primordiale?!