Andreea Talmazan

Posted in Psihologie | 5 Comments

5 Responses to “Frica”

1. on 10 Apr 2009 at 20:081Diana

   hah! misto! intr-un singur punct greseste:cind spune ca nu avem nevoie ca altii sa ne iubeasca. pentru ca oamenii nu pot trai fara a impartasi, a share-ui lucruri, asa e si cu iubirea. avem nevoie de ea, de la altii, din pacate nu ne sintem suficienti, desi, cine stie, acum ca sa destrama familii si tot ceea ce parea stabil si-ti dadea o anumita sigurantza, trebuie sa invatam sa ne iubim narcisistic sau nu, doar pe noi. trist….pentru ca ne e frica de singuratate, pentru ca fara iubire e ca si cum am trai fara soare, fara mincare si apa…

2. on 10 Apr 2009 at 20:142Andreea Talmazan

   Ce vrea sa spuna este altceva. Si anume sa nu cautam cu disperare pe cineva din motivul ca nu putem fii fericiti decat avand pe cineva alaturi. Ideea este ca: daca tu nu te iubesti intai pe tine, cum ar putea cineva sa vina sa te iubeasca. Firesc este sa te iubesti si sa te pretuiesti pe tine intai, sa o faci intr-un mod firesc, nu genul egocentric, iar apoi vei fi inconjurat de iubire, inclusiv din partea celorlalti. Nu ne suntem suficienti pentru ca nu stim sa ne apreciem, pentru ca foarte rar primim recunoastere din partea celorlalti si si mai rar oferim recunoastere celor din jur. Cand esti capabil sa spui unui om in fata esti important pentru mine pentru ca am invatat d ela tine asta si asta, atunci iubirea se arata!

3. on 10 Apr 2009 at 20:193Diana

   eu nu sint fericita doar cu mine si nimic din ce am nu ma poate multumi daca nu impart cu ceilalti. ma regasesc in iubirea si bucuria celorlalti. de iubit si pretuit o faci dupa o anumita virsta, ca cica esti mai intelept, dar la 20 de ani, mai ales daca arati ca Barbie Girl, te iubeste toata lumea, fara ca tu sa depui nici un efort

4. on 10 Apr 2009 at 20:254Andreea Talmazan

   Ciudat. Nici eu nu m-am simtit fericita doar cu mine si simteam nevoia de altii in jurul meu cu care sa impartasesc bucuriile mele si realizarile mele. Acum insa sunt mult mai fericita si implinita daca pentru o clipa ofer unei papusi barbie (cum ii spui tu) bucuria de a stii ca este apreciata pentru ceea ce are in interiorul ei mai mult decat pentru ceea ce o face iubita de majoritatea. Mi s-a intamplat chiar ieri. Nu e chiar Barbie, dar este o pustoaica de 16 ani foarte frumoasa, foarte desteapta, dar careia de mult nu i-a mai spus nimeni: iti multumesc ca existi, datorita tie am descoperit in mine un nou potential. Crede-ma, i-au dat lacrimile. Si i-au spus asta mai multe persoane, nu numai eu. Adevarul este ca iubirea neconditionata este cea care ne face sa fim fericiti, atunci cand poti oferi ceva celui de langa tine sau din fata ta fara sa astepti ceva in schimb. In film despre asta vrea sa vorbeasca: sa nu astepti de la cel/cea pe care presupui ca o iubesti ceva in schimb. Daca astepti o recompensa, atunci nu se mai cheama iubire. Si noi adesea am confundat acest tip de “troc” cu iubirea. De cate ori nu ai zis: eu am facut aia tu de ce nu faci aialalta? Eu am facut-o de multe ori, si o spuneam in numele “iubirii” pe care o purtam la vremea respectiva acelor persoane. Dar sper si cred ca m-am trezit

5. on 10 Apr 2009 at 20:415Diana

   aia nu e iubire, e un fel de troc de sentimente cred
   ideea este ca omul nu e sursa inepuizabila de iubire, mai trebuie sa si primeasca in schimb. ideea ca nu-ti gasesti dragostea pentru ca de fapt nu esti dispus s-o accepti si alte blah blahs sint o totala pierdere de vreme. avem nevoie sa fim iubiti. da. neconditionat. intr-o lume in care conteaza imaginea, fuga dupa bani si glorie. cind o sa ne plictisim vorbim si despre iubire. pina atunci… hai pe facebook