Andreea Talmazan

Diferenta intre orgoliu si mandrie este una atat de mica si de subtire incat adesea sunt confundate. Este ca si granita insesizabila dintre iubire si ura. Spui ca iuesti din tot sufletul dar pe de alta parte la primul pas gresit al celuilalt exista mari sanse sa apara gandurile de razbunare sau de pedepsire a ticalosiei. Sau invers: spui ca nu poti sa vezi in fata ochilor pe cineva pentru ca… ca dupa o vreme sa constati ca iubesti acea persoana si nu poti respira in absenta sa. Cum ar spune mama “rau cu rau, dar mai rau fara rau”.

Orgoliul este acea parte din fiecare dintre noi care nu permite nimanui, si mai ales propriei persoane, sa greseasca. Este incununata numai de succese si are o intreaga lista cu “coronite” pe care le-a primit din clasa I pana la “mastere”, incluzandu-le si pe cele distractive primite in tabere, baruri sau cluburi de relaxare. Orgoliul spune intotdeauna “altul ca mine nu mai exista”, iar eu am (re)inventat roata si chibritul. Orgoliul omoara concurenta. Sau concurenta isi creaza o alta piata de desfacere in spatele unei imagini poleite, dar putrede.

Mandria este buna? As spune eu, dar au spus-o si altii inaintea mea, ca DA. Mandria este compusa dintr-o suma de caracteristici si rezultate obtinute, remarcate si apreciate de ceilalti. Este acea parte din noi care ne confera un statut si un loc acolo unde traim si muncim. Mandria desarta insa este similara cu orgoliu.

In lumea spirituala, lumea celor aflati pe o cale spirituala, care traiesc pentru asta si din asta, exista orgolii. Si sunt orgolii de toate tipurile: de la “scoala mea este cea mai buna” pana la “eu am avut cele mai mari si mai spectaculoase rezultate”. Astfel de expresii distrug in primul rand credibilitatea respectivei persoane/institutii. Nu lasa loc aparitiei unei alte persoane/institutii de a demonstra ceea ce poate/stie. Iar daca apare cineva cel putin la fel de bun, nu mai zic de “cu rezultate similare sau mai spectaculoase”, trebuie distrus.

Mandria iti da ocazia sa demonstrezi ca poti si stii. Orgoliul te limiteaza la un nivel de unde ori nu mai urci, ori cazi cu foarte mult talent. Mandria iti ofera sansa de a-ti pastra modestia dincolo de realizari. Orgoliul nu cunoaste modestia: nu stie ce miros are, ce forma are, ce gust si cum se manifesta.

Aroganta este o “fata” a mandriei pe care o percep ceilalti. Este o caracteristica a celor care isi cunosc valoarea, limitele, potentialul si setea fireasca de a evolua. Aroganta nu taie aripi, dar protejeaza.

Am descoperit de curand ca atat eu cat si alte persoane aflate in postura de indrumatori spirituali, de cei care ofera din propria cunoastere celor aflati la inceput de drum, avem un “acel ceva” care din exterior este perceput ca fiind “aroganta” dar care din “interior” ne ofera acel spatiu intim de care si noi avem adesea nevoie. Aroganta noastra. pe care am gasit-o ca fiind “aroganta spirituala”, ne permite sa ne traim experientele in intimitate, ne permite sa ajungem la noi rezultate cu noi si cu cei din jurul nostru, ne ofera noi dimensiuni ale constiintei si ne protejeaza de factori perturbatori. Aroganta spirituala ne permite sa alegem ce si cand sa experimentam. Este un statut pe care ni l-am castigat traind, suferind, dar si bucurandu-ne de realizari.

Putem fi judecati de altii pentru atitudinea noastra. Dar sa nu uitam: ei judeca! Noi traim si ne punem in slujba celorlalti.

Valoarea “arogantilor” este cladita zi de zi de mesajele de multumire pe care le primesc, precum si de mesajele ofensatoare. Cu cat mai mult spui despre cineva ca este “rau, sarlatan, impostor etc” cu atat mai mult vor aparea voci care sa spuna ca” este bun, m-a ajutat, are forta si putere etc.” Pentru ca lucrurile, deocamdata, cauta un echilibru.

Da! Atat eu cat si cei pe care ii cunosc si cu care lucrez suntem “aroganti spirituali”. Asumat! Dar la randul nostru recunoastem valoarea celor care se afla, ca si noi, in slujba adevarului, a luminii si a iubirii. Si va veni ziua in care ne vom uni, pentru ca in acea zi vor conta faptele si nu diplomele!