Andreea Talmazan

“Plansul lui Nietzsche” este un roman “viu”, in care doua mari personalitati din zone diferite de interes, se intalnesc pentru a se “studia” si trata reciproc. Celebrul doctor diagnostician vienez Joseph Breuer il intalneste pe nu mai putin celebrul filosof Friedrich Nietzsce, in urma unui “complot” pus la cale de o tanara frumoasa, prietena a filosofului, Lou Salome.

Irvin D. Yalome, unul dintre cei mai renumiti psihiatri contemporani, a imaginat o relatie intre cei doi barbati, care porneste de la premize medicale, de la problemele de sanatate ale lui Nietzsche ramase nevindecate in ciuda eforturilor depuse de mai multe somitati medicale europene ale vremii si se incheie cu debutul unei frumoase prietenii promise.

Este fascinant procesul prin care doi barbati maturi, cu viziuni diferite despre viata si despre relatiile umane, unul macinat de simtul datoriei fata de familie si societate, altul macinat de simtul datoriei fata de misiunea personala autoimpusa, se “dezbraca” unul in fata celuilalt de toate convenientele morale ale societatii si de rolurile de “doctor-pacient”, pentru a deveni complet sinceri unul cu celalalt, intr-un proces de vindecare emotionala reciproca.

Doi barbati “macinati” de dragostea fata de doua femei frumoase, se aseaza in doua fotolii si pornesc intr-un lung si dureros proces de terapie prin comunicare.

Irvin D. Yalom, in acest roman, a patruns in profunzimea psihoterapiei, construind o intalnire care nu a avut loc niciodata in realitate, bazandu-se pe date biografice si corespondente reale intre unii dintre protagonistii propriului sau roman.  Bazele psihoterapiei si a psihanalizei se afla in acea perioada in care se petrece actiunea romanului, printre protagonisti se regaseste si parintele psihanalizei, Sigmund Freud, la vremea respectiva un promitator student la medicina, discipol al lui Breuer.

In ciuda fanteziei, cursul evenimentelor pare atat de verosimil, incat cu greu poti lasa cartea din mana. Ca si cititor esti pur si simplu atras in poveste, esti in mijlocul evenimentelor, spectator activ al intalnirlor celor doi protagonisti, al suferintelor si al evenimentelor prin care trec. Faptul ca doi barbati reusesc sa-si marturiseasca cele mai ascunse emotii si cele mai vinovate ganduri, fara sa se sfiiasca sa-si manifeste trairile prin eliberatorul suvoi al lacrimilor, este o metoda prin care Yalom arata cititorului ca si barbatii, indiferent de varsta si de pozitia sociala, sunt sensibili si au trairi emotionale puternice. Frapant este ca, desi mental amandoi sunt deschisi ideii unui proces de eliberare, de vindecare, emotional sunt blocati in patternuri emotionale inconstiente si ca, de fapt, lupta nu se duce cu mintea lor, capabila sa adopte noi strategii pentru a-si atinge scopul vindecarii, ci cu sufletul lor, locul in care au inmagazinat cele mai dureroase amintiri.

“Plansul lui Nietzsche” – Dr. Irvin D. Yalom – Editura Humanitas