“Namaste” al lui Sega!

De felul meu sunt indaradnica si daca toata lumea face un ceva, eu nu il fac. Sau nu il fac in acel moment. Las lucrurile sa se intample cand o fi sa se intample.

Dar cu ‘Namaste” a fost altceva. Poate si pentru ca l-am vazut pentru cateva minute, intr-o zi, la televizor pe Sega si poate si pentru ca prietena Mariana mi-a vorbit atat de frumos despre carte cand am invitat-o la “Taina Noptii”.

Dar tot am lasat lucrurile sa se intample, adica am asteptat pana am gasit cartea in librarie.  Lucru care s-a intamplat la inceputul lui septembrie. Inainte sa incep sa o citesc am eliminat din minte tot ceea ce stiam despre carte, parerile celorlalti care o au in biblioteca inca de la lansare si chiar si asteptarile mele. Deci am zis Adio: “Eat pray love varianta masculina si romaneasca”; Adio: “hai sa vedem cum s-a luminat publicitarul in India”; Adio: “bine ca sunteti voi jmecheri si ati citit inaintea mea si acum va dati mari”; Adio: “cine m-o fi pus sa ii cer prietenia pe FB inainte sa citesc cartea? Daca ma intreaba ceva?” – ei bine nu m-a intrebat nimic. Mi-a raspuns frumos la salut si si-a vazut de treaba.

 

Asadar am ramas eu cu cartea.  Si, rand pe rand, s-au trezit in mine amintirile unor ganduri care mi-au rasunat si mie in cap, emotii prin care am trecut, pe unele le-am rezolvat pe altele nu, am ras, dar am si plans. Mi-am reamintit caderile mele in hau! Doar ca Sega le-a descris atat de puternic ca aveam senzatia ca voi cadea din nou.  Am recunoscut gandurile de superficialitate pe care le-am avut legate de anumite practici spirituale, neincrederea in ele si in cei care le propovaduiesc.  Dar mi-a amintit cu cat drag l-am citit pe Osho la inceputul cautarilor mele. Doar ca nu am avut niciodata chemarea de a-l cauta prin India!

Dar cel mai mult am ras in hohote. Curajul de a te “dezbraca” in paginile unei carti, cu cele mai intime ganduri sau fapte, este de apreciat. Unii dintre noi nu avem curajul sa ne marturisim singuri in fata oglinzii, dar sa mai si publicam?! Pentru acest lucru tot respectul, Sega!

Este o carte scrisa cu nerv, cu verb, cu emotie, cu umor si sensibilitate,  care pulseaza cu fiecare pagina!

La final as fi vrut sa nu se fi terminat. Dar promisiunea urmatoarelor doua volume ma determina sa ii trimit ganduri bune, de inspiratie si spor la scris!

“Namaste” este cartea care poate da curaj cititorului de a porni pe propria cale, de a nu mai amana, de a incerca, indiferent ce, doar sa fie propria cale. Nu exista o reteta universal valabila, oricat de bine ne-ar suna in urechi niste vorbe. Doar practica individuala, cu insight-urile personale, au valoare si sens!

Lectura placuta! Daca se poate nu-mi urmati exemplu si nu amanati citirea ei!

“Namaste” – Sega – Editura Humanitas