Andreea Talmazan

“Tu esti o noapte, eu sint o stea, iubita mea! – Eminescu – Replici

In lumea limbilor se intalnesc perechi cu destin ales. In limba greaca au existat Logos si Eros. Despre Anima si Animus, din limba latina, s-a scris pina si in zilele noastre, iar in general despre spirit si suflet, cu neintelegerea sau alteori armonia lor, stiu sa spuna cate ceva mai toate limbile europene. La rindul lor limbile Orientului indepartat par a rosti ginduri adinci despre un principiu masculin si unul feminin. Dar limba romana pastreaza pentru ea o pereche deosebita, sinele si sinea, care este poate mai graitoare, in unele privinte decat altele.

Logos si Eros sunt prea abstracte si indiferente unul fata de altul. Animus si anima spun prea mult in uman si prea putin despre lume. Un principiu masculin si cel feminin, au, ca principii, ceva absolut si de dincolo de lume. In schimb, sinele si sinea se ivesc in nemijlocitul lumii si exprima, in adinc, cununia omului cu lucrurile.”

“Sinele si sinea” – Constantin Noica- volumul “Cuvant impreuna despre rostirea romaneasca” – Editura Eminescu, 1987