Dr. Simona Trifu: Creșterea calității serviciilor medicale

simona-trifu_article-main-imageRezultatele proiectului pilot de la Spitalul de Psihiatrie Săpunari

Acest proiect a pornit de la ideea a ce înseamnă în adevăratul sens al cuvântului boala psihică în România (Ana Maria Drăguț) şi şi-a propus o abordare mai umană, mai caldă, mai empatică și mai apropiată de suferința psihică a omului de pretutindeni.

Concret, ne referim la un proiect prin care Spitalul de Psihiatrie Săpunari a beneficiat de ajutorul a zece psihologi, formați atât în partea clinică, dar și în cea legată de consiliere și psihoterapie, care și-au oferit serviciile pacienților cu tulburări psihiatrice majore, cu internări de lungă durată și episoade semnificative clinic. Proiectul a durat șase luni, scopul propus fiind acela de a demostra superioritatea abordării combinate, supraadăugarea unei consilieri susținute, zilnice, pe toată durata internării, timpul alocat fiecărui pacient psihiatric, internat, cuprins în studiu, fiind de circa o ora. Și pentru tinerii psihologi, proiectul în sine a reprezentat o provocare, în ceea ce privește înțelegerea mediului tipic unui spital de psihiatrie și venirea în întâmpinarea pacienților, într-o manieră adecvată și conectată la realitate.

Din perspectivă managerială, o astfel de abordare combinată presupune:

– scăderea costurilor cu medicația (consilierea psihologică / psihoterapia, susținută, pe întreaga durată a spitalizării scade necesitatea administrării unor doze înalte de psihotrope și este un instrument redutabil, când dozele terapeutice sunt foarte apropiate de maxim, conform ghidurilor internaționale în vigoare);

– se reduce durata internării și intensitatea simptomatologiei;

– remisiunile sunt de o mai bună calitate clinică, simptomatologia reziduală rămânând de amplitudine redusă;

– recăderile sau recurențele sunt mai rare, de mai mică intensitate;

– dintre indicatorii importanți ai spitalului, care pot fi îmbunătățiți astfel, amintim: rata reinternărilor la un interval mai mic de 30 de zile, un mai bun grad de utilizare a paturilor, scăderea duratei de spitalizare, precum și o relativă scăderii a costurilor, referitoare la utilizarea combinațiilor terapeutice de tipul polimedicație.

1. Beneficiile psihologilor clinicieni / psihoterapeuților aflați în supervizare, implicați în proiect:

Pe parcursul acestor șase luni, s-a format o echipă de oameni speciali, care au reușit să facă din această instituție un loc valoros, ce poate oferi cu succes ajutor calificat de calitate superioară și experiență inestimabilă, în ceea ce presupune lucrul direct cu persoanele cu dizabilități mintale. (Carmen Popa) Grupul de tineri psihologi și-a desfășurat activitatea în manieră controlată în cadrul spitalului, în directa colaborare cu medicii psihiatri, asigurându-se coeziunea membrilor echipei și colaborarea permanentă a acestora, în mod profesionist, în cel mai bun interes al pacientului.

Din experiența efectuării acestui stagiu, tinerii psihologi, aflați la început de drum, povestesc: „Este crucială dobândirea unui confort şi încredere în tine ca specialist, când vine vorba de interacţiunea cu persoane din acest mediu”, „Este important să înţelegi ce merge şi ce nu merge, în ajustarea comportamentului pacientului psihic, în afara graniţelor habitatului”, „Ca psiholog într-un spital de psihiatrie, a răspunde provocărilor acestor pacienți însemna a cunoaște oameni și poveștile lor de viață. A fi acolo pentru ei și a vedea dincolo de boală și de etichete”, „A fi în contact cu omul din fața ta, fără a te identifica și fără a fi copleșit de suferința pe care o lasă în urmă evenimentele din viața pacientului și semnificația pe care acestea o au asupra unui psihic fragil”, „Din fotoliul confortabil al cabinetului de psihologie, viața se vede diferit față de patul de spital al bolnavului. Acest contact autentic cu realitatea dură a bolii mintale este foarte important…” (Ana Maria Drăguț)

Spitalul de Psihiatrie Săpunari se confruntă cu cazuri psihiatrice grele, cronice, rezistente la tratament, uneori refuzate de alte spitale, pornind de la cutuma de a fi un caz pierdut. Din perspectiva unei școli reale de psihiatrie, aici surprindem autentic multitudinea modurilor în care se poate manifesta o boală psihică. „De asemenea, pacienții provin din medii sociale și culturale diverse, cu statuturi profesionale și nivele educaționale diferite, rolul acestor factori în decursul bolii, pe parcursul anilor, având componenta lui de „participare” (în sens favorabil sau nefast).

Faptul că proiectul în sine a presupus prezența în același timp a mai multor psihologi, care au putut observa aspecte diferite ale discursului pacientului, a dus la  conturarea unei altfel de imagine, mai exactă și mai reală, a profilului pacientului psihic. Pe parcursul celor șase luni de colaborare, pacienții au solicitat psihologilor prezenți să îi asculte, devenind dornici de comunicare, considerând că aceasta le îmbunătățește starea psihică, făcându-i să se simtă mai puțin constrânși în discuțiile cu psihologul (care are o abordare diferită de cea a medicul psihiatru) și fiind mai dispuși să se dezvăluie într-un mod liber.” (Laura Rădoi)

2. Beneficiile pacienților

„Relația psiholog – pacient s-a construit direct la patul bolnavului, modulată de către medicul psihiatru. Proiectul a contribuit la dezvoltarea psihologiei ca știință în România, pe linia acceptării primirii și cererii de servicii psihologice, fapt privit ca o bucurie și o speranță, ajutând la obținerea unui zâmbet cald pe fața împietrită a unui schizofren sau depresiv, în momentele în care tristețea și neputința acestor oameni se mai elibera prin intermediul cuvintelor.” (Izabella Dănălache) „Beneficiile pacienților au satisfăcut dorința și, concomitent, nevoia bolnavilor psihici ca, dincolo de tratamentul medicamentos, să fie ascultați, consiliați, conținuți și încurajați, cu privire la evoluția bolii sau la dezvoltarea unor alternative la suferință. Fiecare pacient este o provocare și o lectie totodată, chiar dacă afecțiunile sunt similare, fiecare caz în parte întâlnit în Spitalul de Psihiatrie Săpunari este special.” (Anca Gutt)

„Prin proiectul de față, pacientii beneficiează de atenție și de un real suport emoțional din partea unor profesioniști, care nu sunt doar psihiatri, ci și psihologi. Ținând cont de perioada destul de lungă pentru care o parte dintre pacienți sunt internați și se află departe de familie, prezența psihologilor alături de oamenii cu tulburări psihiatrice majore raspunde unei nevoi umane de bază, aceea de atentie: a fi văzut, auzit, înțeles de un alt om.

Pentru pacienții aflați în remisiuni (de calități variabile) sau cu tulburări psihice „mai ușoare”, întâlnirile cu psihologul au un rol terapeutic, acestea fiind propriu zis ședințe de psihoterapie sau de psihoeducație, concept din ce în ce mai valoros actualmente, în directă legătură cu profilaxia secundară a tulburărilor mintale.” (Ana Maria Drăguț)

„Bolnavii psihici interacţionează, astfel, cu persoane care nu intenţionează să le facă rău şi sunt interesate de descoperirea cauzelor existențiale și experienţiale care au dus la starea lor nefericită prezentă, profesioniști care se concentrează pe descoperirea unor modalităţi de diminuare a tensiunilor provocate de aceste realităţi inacceptabile. Mulți dintre pacienţii psihiatrici au suferit abuzuri şi traume destructurante, fiindu-le de folos să fie ajutaţi să se adune „la loc” într-un tot funcţional, acolo unde este posibil.” (Ana Marilena Ion)

Psihologul, spre deosebire de medicul psihiatru, vizualizează o relație cu pacientul psihic mai puţin centrată pe diagnostic și după ce o primă înţelegere a acestuia este deja dobândită, prin concentrarea pe interacţiunea clădită pe elementele de siguranţă. Rolul psihologului este acela de a identifica în ce a rămas din lumea reală a pacientului, care pot fi ancorele necesare, pentru a-l aduce pe acesta, înapoi, în mediul social, fără să existe riscul strivirii, la contactul cu duritatea realității. (Ana Maria Drăguț) În dinamica pacientului psihic, psihologul joacă un rol mai cald comparativ cu psihiatrul, axându-se mai mult pe îndeplinirea dorinţelor de comunicare şi interacţiune securizantă, care le lipseşte cu desăvârşire acestor subiecți.

„Diversitatea abordărilor efectuate de către psihologii tineri practicieni în lucrul cu pacienţii din spitalul Săpunari, se datorează modalităţilor lor diferite de formare, provenienţei din medii diferite de a trăi, de a lucra, de a fi formați în şcoală, fapt ce a făcut ca interviurile şi observaţiile referitoare la bolnavi să se îmbine în concluzii complexe, prin multitudinea informaţiilor culese. Amprenta personală în efectuarea interviului, personalităţile diferite și școlile de terapie variate (formări în psihanaliză, psihoterapii de scurtă durată, jalonate de scop, terapii centrate pe traumă, perspectiva victimologică, etc.) au reliefat concluzii semnificative teoretic și cu valoare practică în favoarea pacienţilor.” (Marina Goantă)

Continuarea în revista Incomemagazine.ro