Panza de paianjen

 

Hristos A Inviat!

Am petrecut aceste zile de vacanta in compania cartilor. Prima pe care am citit-o si am terminat-o este “Panza de paianjen” de Cella Serghi, una dintre scriitoarele literaturii romane iubita de unii, ignorata de altii. Un roman de dragoste in care Diana Slavu, eroina principala, descrie cu pasiune si naturalete emotiile si trairile sale interioare, precum si dorinta de a razbate intr-o lume plina de prejudecati si care se bazeaza prea mult pe aparente si prea putin pe adevaruri.

Dan Puric – Cine suntem

[ratings]

Am gasit aceasta carte unde ma asteptam mai putin. La magazinul Schitului Darvari. Printre alte carti despre Sfinti Parinti si printre icoane.

L-am urmarit intr-o seara pe Dan Puric la Turcescu in emisiune. Sa tot fie saptamani de-atunci.

Mi-a placut la nebunie vocabularul pe care il are in sange, fluiditatea discursului, coerenta ideilor, profunzimea lucrurilor. Puric a vorbit pentru mine intr-un limbaj pe care l-ar intelege si un copil. Fara cuvinte pompoase, plin de metafore dulci si pozitive, chiar si atunci cand vorbea de decaderi.

Iata ce zice Puric pe coperta finala a cartii:

“Antrenamentul de uitare la care este supus poporul roman, astazi, face ca gandirea si inima sa se roteasca pe loc si, din aceasta rotire in gol, paradoxal, o data cu trecutul, dispare si viitorul. El, omul de azi, pedaleaza zadarnic intr-un prezent continuu. A locui cu fiinta doar intr-o dimensiune a timpului – si aceea distorsionata – inseamna moartea lenta, dar sigura, a identitatii”.

M-au trecut fiori recitind si scriind acest pasaj.

Ma apuc de carte indata si am sa va povestesc despre ea. Daca apucati sa o cumparati si sa o cititi, cu atat mai bine: dezbatem!