Category Archives: Cu o spranceana ridicata

Cum sa fii fericit … in 10 pasi

Posted on 20/11/2010 by Andreea Talmazan| 8 Comments

Omuletul lui Gopo1. Dimineata cand te trezesti, te duci la oglinda si te intrebi: “Sunt fericit?”. Daca pret de 30 de secunde nu raspunzi sincer DA, treci la pasul nr. 2. In caz ca ai avut o seara grea, acorda-ti un minut. Daca esti fericit, nu citi mai departe!

2. Cauta pe google dupa cuvintele-cheie “cum sa fii fericit, caut fericirea, ce e fericirea etc.” Rezultatele pot contine oferte de workshopuri, carti si cursuri “despre fericire” care vine din “cunoasterea de Sine” (?!?!?!?!?!?!?!?!)

3. Din cele peste 50 de oferte de workshopuri si cursuri il alegi pe cel mai scump sau pe cel pe care l-a mai facut o cunostinta a unei cunostinte a unui amic al unei prietene, care, evident, a atins fericirea!

4. Te inscrii, platesti avansul, anulezi orice alta activitate programata in intervalul de 2-3 ore, 3-5 zile, 4-6 luni cat tine cursul, si iti faci agenda dupa el.

5. Participi la curs/workshop.

6. Descoperi cu uimire ca esti vinovat pentru tot ceea ce ti s-a intamplat si ti se intampla si …. OMG … ce ti se poate intampla. Iei notite pe o agenda nou-nouta. Faci exercitii cu niste necunoscuti. Iti promiti ca de MAINE… Ei bine de LUNI (care luni :-? ) … bine, fie, dupa ce te intorci din concediu… Iti schimbi viata!!!

7. Le spui parintilor, fratilor, surorilor, iubitilor (fosti sau actuali) cat de mult ii iubesti. In acelasi timp, in interiorul capului, distribui povara vinovatiei si in curtea lor. Doar nu esti chiar atat de vinovat :”>

8. Incepi sa iei hotarari pentru tine si viata ta ca si cum ai fi singur pe pamant… ca un fel de dumnezeu… Baaa, chiar mai mult decat Dumnezeu!

9. Inveti citate din filosofi moderni (uneori si clasicii merg) si de la curs (evident) si “dai” cu ele in toti cu cei cu care schimbi o vorba, indiferent ca ii stii de un  minut sau de o viata. In definitiv Timpul nu exista! Plus ca TU STII TOTUL si POTI! Si apoi, trebuie sa fie si altii fericiti!

1o. Obiectiv atins: Fericirea celorlalti este si fericirea ta! Deci, ESTI FERICIT! Chiar daca toata lumea te evita!

Acesta este un pamflet si trebuie tratat ca atare. Orice asemanare cu persoanele semnatare sau din imediata voastra apropiere (sau din alte conjuncturi) este o pura coincidenta. In cazul in care cineva mai crede in coincidente.

Autori: Andreea si Code

P.S.: Cu certitudine Fericirea nu se atinge in “10 pasi”! Probabil in 12!

Share

Posted in Cu o spranceana ridicata, De suflet

Tagged , , , , ,

Provocarea suprema

Posted on 10/10/2010 by Andreea Talmazan| 2 Comments

timp

Subiectul “asteptarilor” revine cu obstinatie in discutiile pe care le avem cu alti oameni. Fiecare dintre noi se trezeste la un moment dat ca are asteptari de la cel de langa el, de la familie, copii, colegi, societate si umanitate. Toata lumea asteapta cate ceva de la cineva. Asteptarile colective tin de o viata mai buna, si pun in carca carmuitorilor toate asteptarile, toate frustrarile si, in consecinta, toate dezamagirile.

Surpriza este ca, asta nu se intampla de ieri, de alaltaieri, de la Revolutie incoace. Nu se intampla nici macar de cateva secole.

Asteptarile omenirii s-au nascut o data cu … aparitia omenirii. In Biblie acest lucru corespunde cu momentul in care Adam si Eva au muscat din “mar”. Si de atunci cauta si sunt in asteptarea (re)gasirii lui Dumnezeu si a Gradinii Edenului.

Biblia este plina de povesti despre “asteptare”. De la poporul lui Israel care astepta interventia Divina pentru a “scapa” din Egipt pana la ‘asteptarile” celor care l-au trimis pe Iisus pe cruce, de a le demonstra ca este Dumnezeu, facand o minune sa isi salveze trupul.

Mitologia este plina de povesti in care oamenii cereau si asteptau minuni de la Zeii carora li se inchinau.

Read more »

Share

Posted in Cu o spranceana ridicata, Spiritualitate

Tagged , , , ,

Creierul este un univers in continua transformare

Posted on 05/10/2010 by Andreea Talmazan| 3 Comments

creierul-univers

Creierul este centrul de comanda, este biblioteca, este carmuitorul, este generatorul, este fantasticul organ din interiorul capului care coordoneaza atat de multe activitati ale noastre in fiecare secunda a vietii noastre.

Creierul ne ajuta sa cunoastem, sa foram, sa cercetam sa aflam, sa construim teorii, sa rezolvam enigme, sa punem intrebari, sa deslusim raspunsuri.

Creierul este biblioteca vietii noastre. In el inmagazinam informatii ce le deprindem inca din frageda pruncie. Si chiar si de mai inainte de atat.

Creierul, hardul nostru intern, acumuleaza si pune in aplicare. Acumuleaza programe informationale si apoi le face operationale.

Fiecare functie a noastra are o legatura in creier. Fiecare organ al nostru este in stransa legatura cu creierul prin niste fire “vizibile” sau “invizibile”. Creierul nostru stie tot.

Este o unealta fantastica. Eram intr-o zi in masina cu doua prietene si, asteptand la un semafor, priveam lung pe geam spre o masinarie care sapa pe trotuarul de vizavi. Era ca un fel de excavator mai mic, suspendat pe doi piloni, cu o cuva cu care sapa. (Denumirea tehnica ma depaseste). Ce m-a impresionat si m-a pus pe ganduri in acelasi timp, a fost ca cele patru roti ale utilajului se invarteau “in gol”.

Read more »

Share

Posted in Cu o spranceana ridicata, Spiritualitate

Tagged , , , , , ,

Viata ca un ritual

Posted on 10/09/2010 by Andreea Talmazan| 7 Comments

ritual

Cand logica a intrat in actiune si a prins forta si i s-a dat importanta, viata s-a transformat intr-un incredibil carusel “cauza-efect”. Noi ne-am transformat intr-o permanenta cautare sa vindecam efectele, omitand cel mai adesea cauzele. Ne tratam noi pe noi ca pe niste bucati dintr-un intreg, perfect separate.

In legea Cauzei si a Efectului ne-am sistematizat vietile facand lucruri pentru ca asa trebuie facute. Am mers la scoala ca sa invatam, ca sa ajungem la facultate, ca sa avem o diploma, ca sa ne putem anagaja intr-un loc bun, unde sa castigam multi bani, si unde sa intalnim pe cineva, cu care sa ne casatorim si apoi sa facem copii, si astfel, asezati la casa noastra, sa traim in rutina minusculei noastre existente.

Acesta este scenariul de baza. Apoi urmeaza: Dimineata trebuie sa te speli pe dinti ca sa ai dintii curati si sanatosi. Mananci micul dejun ca asa trebuie sa mananci bine de dimineata. Apoi te imbraci dupa logica lucrurilor: pui lenjeria intima, apoi bluza, apoi ciorapii, apoi pantalonii sau fusta, apoi te incalti, iti mai pui o geaca ceva, iei geanta. Verifici lumina, gazele, apa, iesi pe usa. Inchizi ialele (dupa cum le ai: intai sus, apoi jos sau invers). Iei masina, ajungi la  munca, bei o cafea, vorbesti cu colegii, semnezi condica sau nu, faci hartii sau nu, stai opt ore si te plangi fie de bani, fie de sefi sau de sistem.

Read more »

Share

Posted in Cu o spranceana ridicata, Spiritualitate

Tagged , , , ,

Biserica – A fi sau A Nu Fi

Posted on 13/07/2010 by Andreea Talmazan| 1 Comment

biserica refacuta 

Initial, cand m-am apucat de acest articol cu 2 luni in urma, am constatat ca eram foarte pornit impotriva preotilor si a bisericii; cu timpul am mai capatat putina “experienta” si am reusit sa vad altfel lucrurile. Cred ca in aceste momente, in care eu zic ca umanitatea se indreapta spre o noua etapa, cea a evolutiei spirituale, e bine sa punem problema bisericilor: ne sunt folositoare sau nu in evolutia noastra? Preiau o idee citita pe undeva si anume: daca Dumnezeu ar fi transmis Biblia prin fax, am fi acum mult mai avansati.

Eu zic ca religia (indiferent care) are parti si bune si rele; important e cum si unde vrem noi sa ne raportam la ea. Marea Divinitatea ne lasa sa alegem cum vrem sa evoluam.

Oricum, din punctul meu de vedere cred ca in acest moment biserica, idiferent de ce culoare e,  merge pe principiu unei multinationale: conteaza cat vindem, nu conteaza ce simtim, nu conteaza cui si mai putin de ce… atat timp cat trebuie sa atingi targetul. Poate ma veti contrazice, dar asta vad eu in acest moment. Problema este ca si noi contribuim la cladirea acestor multinationale. In principiu, ca orice multinationala, biserica a pornit de la niste lucruri bune, dupa care, cu cat a crescut, cu atat ideile bune s-au sters, s-au prafuit si au ramas doar de fatada.

Sa ne indreptam atentia asupra multinationalei din balcani, mai ales asupra multinationalei romanesti, unde a disparut planul cincinal, dar a aparut norma la lumanari si la nunti si botezuri. Nu mai construim Casa Poporului, dar vrem sa construim Catredala Neamului,  nu mai suntem capabili sa construim scoli, spitale sau azile de batrani pentru ca nu avem bani, dar suntem capabili, gasim si bani, sa construim sute de biserici. Si ca intr-o multi nationala respectabila avem putini oameni simpli care fac asta din convingere si pasiune care isi murdaresc sutana in noroilul de la tara, dar avem multi manageri formati la “Fabrica de Popi”, chiar foarte multi care au doctorate peste doctorate, care au studiat ei cum e treaba si pot sa ne faca si o prezentare in Power Point cum e cu sufletul. Daca ar trebui sa fac mai departe constatari, as scrie sute de pagini.

Articol scris de Mihai

Continuarea pe IoMihail

Share

Posted in Cu o spranceana ridicata, Spiritualitate

Tagged , , , , ,

Trezirea interioara

Posted on 10/07/2010 by Andreea Talmazan| 1 Comment

mystical eye

E limpede ca oamenii “se trezesc”. Nu toti, dar multi. La un moment dat chiar ai sentimentul ca in foarte scurt timp, cam pana la sfarsitul saptamanii, se va crea Raiul pe Pamant. Toata lumea vorbeste de spiritualitate, toata lumea cauta informatii despre suflet, corpuri energetice, chakre, farmece, blesteme, cauze ale bolilor la nivel subtil, EU superior, Spirit, Sine Adevarat…. lista continua. Este, dupa cum se prevestea si astrologic, o explozie de bioterapeuti, de cursuri spirituale, de oameni care stiu sa se joace cu forte “ascunse”. Sunt multi care prevad, si mai multi care “vad”, unii care isi amintesc de vieti trecute, altii care citesc ganduri. Multi care se joaca cu puterea creierului, altii cunosc dimensiuni ale constiintei. Si se vorbeste despre asta, mai pe ascuns (sa nu zica oamenii ca am innebunit) – cel putin orase mititele, sau mai direct- oameni care au trecut prin diverse experiente extrasenzoriale.

Dar realitatea este ciudata. Multi dintre cei care vorbesc de spiritualitate dau nas in nas cu propriul orgoliu. Si uita esenta muncii spirituale, uita esenta propriului EU si cauta rezultate imediate pentru propriul interes.

Am elemente de “puzzle” legate de trezirea constiintei la nivel de individ. Discutam cu o prietena despre o experienta proprie, pe care a avut-o traind in meditatie. Spunea: “Eu pana acum ma concentram pe ce e bun in oameni, vroiam sa vad doar partea lor luminoasa si frumoasa. Acum … se intampla ceva ciudat!” Nu si-a continuat ideea, dar mie mi s-a aprins un bec. Am mai scris de “intunericul din noi”, dar la nivel de Sine. Si am avut imaginea intunericului din ceilalti. “Ne uitam doar la partea lor de lumina…” care ne determina sa “gandim pozitiv” … care “ne facem sa traim in … iluzii”. Iluzia ca maine va fi mai bine, iluzia ca cei de langa noi se vor schimba dupa “chipul si asemanarea noastra sau a celor ca noi sau a modelelor noastre”. Si suferim pentru ca asta nu se intampla, iar daca se intampla nu o fac atunci cand vrem noi.

Continuare pe IoMihail.

Share

Posted in Cu o spranceana ridicata, Spiritualitate

Tagged , , , ,

Aroganta spirituala

Posted on 06/07/2010 by Andreea Talmazan| 7 Comments

queen

Diferenta intre orgoliu si mandrie este una atat de mica si de subtire incat adesea sunt confundate. Este ca si granita insesizabila dintre iubire si ura. Spui ca iuesti din tot sufletul dar pe de alta parte la primul pas gresit al celuilalt exista mari sanse sa apara gandurile de razbunare sau de pedepsire a ticalosiei. Sau invers: spui ca nu poti sa vezi in fata ochilor pe cineva pentru ca… ca dupa o vreme sa constati ca iubesti acea persoana si nu poti respira in absenta sa. Cum ar spune mama “rau cu rau, dar mai rau fara rau”.

Orgoliul este acea parte din fiecare dintre noi care nu permite nimanui, si mai ales propriei persoane, sa greseasca. Este incununata numai de succese si are o intreaga lista cu “coronite” pe care le-a primit din clasa I pana la “mastere”, incluzandu-le si pe cele distractive primite in tabere, baruri sau cluburi de relaxare. Orgoliul spune intotdeauna “altul ca mine nu mai exista”, iar eu am (re)inventat roata si chibritul. Orgoliul omoara concurenta. Sau concurenta isi creaza o alta piata de desfacere in spatele unei imagini poleite, dar putrede.

Mandria este buna? As spune eu, dar au spus-o si altii inaintea mea, ca DA. Mandria este compusa dintr-o suma de caracteristici si rezultate obtinute, remarcate si apreciate de ceilalti. Este acea parte din noi care ne confera un statut si un loc acolo unde traim si muncim. Mandria desarta insa este similara cu orgoliu.

Read more »

Share

Posted in Cu o spranceana ridicata, Spiritualitate

Tagged , , ,