Potrivnicul L-a incercat pe Domnul prin aceste trei: prin neputinta trupului, prin slava desarta si prin inspitirea de Dumnezeu. Toate aceste ispite au ascuns in ele momeala placerii sau acul pacatului, insa in chip felurit. Toate la un loc alcatuiesc chipul dintai al vrajmasului sau dupa Sfantul Maxim, ispita prin placere.
Tot razboiul potrivnicului acesta a fost: sa-L pe Domnul sa calce dragostea catre Dumnezeu ca Tata. Caci stie vrajmasul ca placerea pamanteasca, pentru cine umbla dupa ea, are draceasca putere ca sa desfaca pe om de dragostea lui Dumnezeu si sa o intoarca spre pplacerea a orice altceva afara de Dumnezeu.
Prin urmare, daca mai avem inima prinsa de ceva de pe pamant, stapanitorul lumii acesteia inca ne mai tine legati de imparatia lui, de vreme ce dragostea noastra catre Dumnezeu inca ne-a ars. Dupa ce Domnul l-a batut pe diavol in pustia Carantaniei, a venit ca sa-l bata si intre oameni.
Satana i-a rasculat impotriva Mantuitorului pe oamenii puternici de atunci, viclenii vremii, carturarii si fariseii (lumii vechi), unelte ale sale, oameni slabi, dar cu putere mare, ca doar Iisus ii va blestema sau ii va uri, gresind macar impotriva celei de a doua porunci, porunca iubirii de oameni, Aceasta este, cum zice Sfantul Maxim, ispita a doua prin durere, care e starnita de potrivnicul cu menirea de a invrajbi pe Iisus cu oamenii si pe oameni intreolalta.
Iata cuvintele Sfantului maxim Marturisitorul despre acest al doilea fel de ispita pe care l-a avut Mantuitorul de invins. Dupa ce, asadar, prin biruinta asupra primei ispite, cea prin placere, a zadarnicit planul puterilor, capeteniilor si stapaniilor celor rele, Domnul le-a ingaduit sa-si puna in lucrare si al doilea atac, adica sa vina incercarea ce le mai ramasese: ispita prin dureri.
Sa urmarim, deci, uneltirile potrivnicilor, sa vedem metoda lui Dumnezeu, tot cam in cuvintele Sfantului Maxim.
Neputand vrajmasul sa-L faca pe Domnul sa calce porunci iubirii de Dumnezeu prin cele ce i le-a fagaduit in pustie, s-a straduit pe urma, dupa ce a [re]venit in lume, cu ajutorul nelegiuitilor iudei, sa-L faca sa calce porunca iubirii de oameni. Satana (care inseamna “potrivnic”) ii indemna pe carturari si farisei la felurite mestesuguri impotriva lui Iisus, ca neputand rabda incercarile , cum credea el, sa fie adus sa-i urasca pe cei ce-i intindeau curse, si asa sa calce porunca iubirii de oameni. Dar Domnul, ca un Dumnezeu cunoscand gandurile potrivnicului, n-a urat pe fariseii pusi la lucru de el, iar pe cei purtati de el nu inceta sa-i sfatuiasca, sa-i mustre, sa-i infricoseze, sa-i planga ca pe unii ce puteau sa nu se lase condusi de el (caci cum ar fi facut-o, fiind din fire bun?), ci prin iubirea fata de ei batea pe cel ce lucra prin ei, iar pe cei purtati de el nu inceta sa-i sfatuiasca, sa-i mustre, sa-i infricoseze, sa-i planga ca pe unii ce puteau sa nu se lase condusi de el. Blestemat de ei, se purta cu indelunga rabdare. Mantuitorul, e drept, i-a mustrat si i-a certat ca nimeni altul, insa nu i-a urat nici o clipa, de vreme ce diavolul din ei il certa si-l umilea, dandu-l la iveala, si ii invata inainte.
Patimea cu indurare si le arata toate faptele iubirii, ii invata caile vietii si zugravea, prin fapte, chipul vietuirii crestinesti, vestea invierea mortilor si fagaduia viata vesnica si Imparatia Cerurilor celor ce cred, iar necredinciosilor (ateilor) le vestea infricosatele pedepse vesnice. iar pe cel ce lucra prin ei (prin atei) il batea cu iubirea de oameni, iubindu-i si pe ei, desi ii ducea acela. O, minunat razboi!
In loc de ura, Iisus arata iubirea si rapune pe tatal rautatii prin bunatate. In acest scop rabdam atatea rele de la ei, mai adevarat vorbind, pentru ei. S-a straduit pana la moarte in chip omenesc pentru porunca iubirii si, biruind biruinta deplina impotriva diavolului, a primit cununa Invierii pentru noi. Astfel Adam cel Nou a inviat prin cel vechi.
Trairea acestor porunci arde pe diavol asa de cumplit incat aceasta rascoala puterile iadului si cu ele atata pe oamenii lumii acesteia, care-s biruiti de el, si ii napusteste impotriva lui Iisus si a oricarui uncenic al Lui. Iar prin lege, prin stapanitorii lumii acesteia, prin slujitorii Templului, arhiereii Ana si Caiafa, prin Iuda vanzatorul, diavolul, [care] nu-L mai putea rabda sa-i faca imparatia de jaf, Ii cere nedreapta rastignire pe cruce, in rand cu talharii.
Cand razboiul nevazut intre iubire si ura a ajuns aici, Iisus bate pe diavol tot ca om, sa nu uitam, prin neputinta si nepretul trupului, adica prin desavarsita lepadare de sine sau prin primirea de bunavoie a mortii. Placerea a alungat-o cu hotarare puternica, durerea insa a primit-o cu durere mare.
Extras din cartea ‘Seminte Duhovnicesti – Un caiet al Parintelui Arsenie Boca”
Sursa foto: www.comunitateadearta.ro
