Mama si pruncul

Pierdusera indicatoarele. Stiau directia pe care o aveau de urmat, dar ceata le ingreuna orientarea. Sperau sa gaseasca un loc unde sa inopteze. Erau obositi dupa doua zile de mers. Erau doi barbati cu desage in spate, imbracati in culori inchise sa se piarda in peisajul de toamna tarzie, sa nu fie descoperiti chiar daca li s-ar fi luat urma. Singura comoara pe care o aveau de dus nu era materiala. Era un mesaj. De-asta erau doi. Daca unul pierea, celalalt avea sanse sa ajunga.

Continue reading Mama si pruncul

Mica dragoste mare

“Cum vindeca orice suferinta, rugaciunea inimii (Oratio mentis) vindeca si suferinta din dragoste.

In drumurile mele sapientiale, am intalnit un calugar zen, pe numele sau Wu Xing (“Cinci elemente”). Ne-am imprietenit. Era evoluat, dobandise acel ‘spirit treaz’ cum zic budistii, sau trezvie, cum zicem noi, crestinii. Wu Xing cunostea si practica Oratio mentis. El mi-a povestit o intamplare din tinerete, cand s-a indragostit de calugarita Qing Siao Ta (acest nume chinez se traduce “Mica dragoste mare”).

Continue reading Mica dragoste mare

Despre cum lucreaza Dumnezeu

cuviosul-paisie-aghioritul3

Intr-o zi, in timp ce statea in curtea saracacioasei lui colibe, Cuviosul Paisie Aghioritul a observat ca cineva era ascuns in padure si il urmarea. Parea a fi un om care cauta prilej pentru a fura.

Atunci Staretul a spus in sinea lui: “Sarmanul, o fi avand nevoie”. Si indata a plecat lasand deschisa usa colibei lui. Atunci hotul a intrat inauntru nestanjenit. Dar, din nefericire pentru el, nu a aflat nimic valoros de luat, ci numai o saltea de paie si cateva lucruri lipsite de valoare. “Desi hotul era un om salbatic, asa cum spunea Staretul, a fost miscat (n.tr. de saracia Staretului) si dupa aceea imi aducea alimente”. Acela s-a pocait si si-a cerut iertare, pe care Staretul cel gfara de rautate, i-a dat-o din toata inima.

Din cartea “Viata Cuiviosului Paisie Aghioritul”.

Fata din Imparatia Soarelui

casa din padure

A fost o data o femeie ce traia in mijlocul unei paduri de care oamenii se fereau. Pana si cei mai curajosi barbati ai urbei din apropiere se temeau sa intre in ea de unii singuri. Se spunea ca e plina de spirite ce ii fura pe cei care nu sunt atenti. Exista printre batrani legende despre copii care au intrat la joaca in padure si nu s-au mai intors, barbati care dispareau in drum spre casa sau femei care daca paseau in interiorul ei se intorceau lipsite de puterea de a mai avea urmasi.

Aceasta femeie, nici tanara dar nici batrana, isi avea locuinta intr-o poienita inconjurata de flori si de iarba deasa. In fiecare dimineata se trezea cu zambetul spre Soare. Apoi, toata ziua batea padurea in lung si in lat ocrotind animalele, punandu-le mancare si ingrijindu-le cand erau in suferinta. Intreaga padure ii era casa si toate vietuitoarele din ea ii erau familia. Nu mai stia de unde a venit si care ii erau parintii. De cand se stie era acolo in padure. Si isi proteja familia cum stia mai bine, speriind adesea oamenii care incercau sa intre in casa ei si in familia ei cu intentii rele. De cand traia ea in padure, nici un copac nu a mai fost taiat si nici un animal nu a mai fost vanat. Si i s-a spus Femeia Fantoma, pentru ca nimeni nu o zarise cu adevarat, dar toti ii simteau prezenta.

Intr-o dimineata de vara, pe malul paraului care trecea prin padure, si pe care il includea in traseul zilnic, a vazut un cos, nici prea mare, nici prea mic. In timp ce se indrepta sa vada ce-i cu ciudatul obiect isi punea intrebari despre cum ar fi putut aparea acolo, si nici un animal sa nu-i fi dat de veste ca exista un musafir nepoftit.. Cand a ajuns in dreptul lui, a observat ca in interior era un pui de om, infasurat intr-o paturica calduroasa, care dormea linistit, leganat usor de apa ce trecea vartos peste pietre. Ridicand cosul de pe jos, a observat sub mica fiinta o bucata de hartie. A scos-o si a citit uimita:

Continue reading Fata din Imparatia Soarelui