Am primit de curand o provocare care m-a bucurat atat din perspectiva astrologului practicant, cat si din perspectiva psihoterapeutului aspirant, si anume sa descriu asemanarile si diferentele dintre practica astrologica si practica psihoterapeutica.
Modernitatea si efectele secolului vitezei se observa cu usurinta in cabinetele de astrologie, terapii alternative sau psihoterapie, dar si la cursurile si workshopurile de dezvoltare personala, spirituala sau de alta natura. Oamenii vin sa obtina raspunsuri si rezultate imediate pentru si in problemele care ii macina, cu care se confrunta in viata lor de zi cu zi. Exceptand curele de psihoterapie, in toate celelalte situatii, persoanele care apeleaza la un acest tip de indrumare, sunt constiente de situatiile deranjante in care se afla, sunt motivati sa le rezolve, prea putin insa sunt constienti de nevoia de a avea pe cineva in mod constant cu care sa interactioneze si care sa ii ajute sa isi identifice propriile resurse, in mod constant si sustinut, munca care duce la o restrucutrare interna.
Intrebata fiind care sunt asemanarile si deosebirile dintre consultatiile astrologice si cele de natura psihoterapeutica, am identificat mai multe aspecte: persoanele care apeleaza la serviciile specialistilor constientizeaza ca au o problema si isi doresc sa o rezolve. In ambele situatii se asteapta la interpretari si raspunsuri care sa dea un sens atat suferintei cat si caii pe care sa o urmeze in scopul rezolvarii problemelor sau vindecarii. Cadrul este, cel mai adesea, asemanator: se desfasoara in cabinetul specialistului, desi in unele cazuri, consultatiile astrologice se desfasoara si in alte spatii, iar terapiile alternative se desfasoara la domiciliul clientului in multe dintre cazuri.
Ceea ce mi se pare o diferenta consistenta intre specialistul psihoterapeut si ceilalti specialisti, in special cei care practica astrologia si dezvoltarea personala, este pregatirea. Si cand vorbesc de pregatire, ma refer in special la partea de formare practica, nu doar de cea teoretica. Psihoterapeutii, se presupune, daca nu chiar se si intampla intocmai in cele mai multe cazuri, sunt intr-o formare continua. Adica, isi fac analiza personala, isi identifica asa numitele “pete albe” din structura lor psihica”, lucreaza o vreme sub supervizare (obligatoriu!), astfel incat atunci cand se afla in cabinetul propriu cu pacientul sau clientul sau, el va reusi sa nu plaseze (in psihanaliza contratransfer), proiecteze, pe client/pacient/analizand propriile probleme inconstiente, nerezeolvate.
In practica astrologica, anume in timpul consultatiilor astrologice, acest lucru, adica proiectia, se intampla foarte des. Cel care “citeste” astrograma este tentat adesea nu doar sa interpreteze din punct de vedere teoretic, dar sa si proiecteze pe clientul sau temerile si problemele inconstiente pe care nu si le-a rezolvat, pentru ca nu avea cum, intrucat nu exista inca o metoda de formare a astrologului. Mai mult decat atat, sunt foarte putine situatiile in care astrologii stiu si inteleg cum functioneaza psihicul uman si risca ca printr-o interpretare “nevinovata”, poate corecta din punct de vedere teoretic, sa debusoleze total, sa marcheze negativ gandirea si simtirea clientului. Am intalnit in practica mea mai multe persoane care au venit sa ma “testeze”. Intrau in cabinet, se asezau si asteptau sa le spun ce vad in astrograma. Nu sunt genul prapastios, ci mai degraba obiectiv, nici optimist, nici pesimist, ci mai degraba echilibrat. Dupa o vreme ma intrebau daca eu nu am de spus si ceva de rau. Le zambeam si le raspundeam: “tocmai am facut-o. Am interpretat harta, dar intr-o maniera pe care sa o puteti gestiona!” Si apoi aflam de ce. In toate cazurile a fost vorba de o experienta traumatizanta pe care clientii (in majoritate femei) au avut-o cu alti colegi de breasla care au dat verdicte de genul: “in x ani o sa va moara sotul de infarct”, “nu o sa puteti avea copii niciodata sau veti avea dar foarte greu.”, sau “la varsta x va veti imbolnavi grav, dar veti scapa” sau “sotul dumneavoastra va avea o aventura si trebuie sa o acceptati ca forma de vindecare a karmei”. De curand, intr-un context stiintific psihanalitic, am aflat de o interpretare astrologica pe care cineva a facut-o unei adolescente, cu un verdict care a destabilizat-o si mai rau decat era.
Am supus atentiei, mai in gluma, mai in serios, comunitatii astrologice din care fac parte, sa se ia in considerare un proiect de “formare practica in meseria de astrolog”, dupa normele si bazele formarii in psihoterapie. Am spus-o in repetate randuri ca este important ca un astrolog sa aibe habar de modul de constituire si functionare a psihicului uman, dar mai ales, sa invete sa-si rezolve propriile probleme inconstiente, astfel incat sa nu proiecteze asupra clientilor sai, bazandu-se doar pe niste elemente teoretice, relative, propriile tendinte inconstiente.
De curand, o cunostinta imi spune: “Am avut o revelatie. De fapt o intrebare. Stii, eu citesc in mod constant articole de dezvoltare personala, in care se tot pune accentul pe ascultarea intuitiei, pe conectarea la eul interior, care nici acum nu am inteles exact la ce se refera. Si m-am trezit intr-o zi ca ma intreb: dar daca ceea ce spun astia ca e intuitie, si eu consider ca e intuitie, de fapt nu e intuitie? Si e doar o manifestare a schemelor mele interioare de gandire?”. Am zambit. Pentru ca am spus de mai multe ori, in diverse ocazii, in articole sau simple postari pe FB, ca de cele mai multe ori, acel “fac cum simt si cum imi spune inima sau intuitia ” este, de fapt, o manifestare a propriilor constructe inconstiente. Si, ca sa ajungi sa faci diferenta intre cele doua, ai nevoie de cineva pregatit in acest sens, care sa te poata ajuta sa validezi intuitia sau, dimpotriva, schema perturbanta de gandire emotionala.
Din experienta pe care ne-au impartasit-o psihoterapeutii cu state vechi in domeniu, am retinut faptul ca, in timpul analizei, tu ca psihoterapeut te pui pe tine “intre paranteze” atat cat poti, preferabil cat mai mult, si incerci sa intelegi universul existential al celui aflat in fata ta. Pentru ca, orice interpretare a unui vis, a unei situatii, a unei trairi sau traume este in stransa legatura cu natura, cultura, familia, legea in care s-a nascut si s-a dezvoltat acea persoana. Exista si doua vorbe extrem de sugestive pentru aceasta situatie: “priveste pe fereastra prin care priveste pacientul” si “pune-te in papucii ceiluilalt”.
Ce am mai observat din practica este ca oamenii, pe un fond de deficit narcisic, aleg sa consulte specialistul, din orice domeniu ar proveni, care apare cel mai des la televizor si care are cele mai mari preturi, ca si cum acestea ar fi garantia competentelor sale. Foarte bine. Este o alegere personala bazata pe anumite criterii personale. Dar nu intotdeauna este si “lozul castigator”. Mi s-a intamplat si mie acum mai bine de un deceniu, cand am consultat un psiholog celebru, care mi-a luat foarte multi bani pentru o jumatate de ora de consultatie, si care din primele cinci minute dupa ce m-am asezat pe canapea mi-a spus: “Nu ai nimic feminin in tine!”. Evident ca am ramas uimita. Nu m-am mai intors acolo si, desi provin dintr-un mediu cu psihologi, m-am indepartat cat am putut de repede si de vehement de aceasta breasla. Insa ea m-a chemat inapoi. Si acum inteleg ca “nu tot ce zboara se mananca” si “nu tot ce straluceste este aur”.
In ambele situatii, si ca astrolog si ca psihoterapeut, este importanta propria cultura generala a specialistului. Subliniez acest aspect deoarece ambii practicanti lucreaza cu sufletul omenesc, suflet care cunoaste limbajul simbolic mai mult decat gandirea logica. Iar cand nu stie, sa se documenteze, mai ales cand in fata sa se afla persoane cu anumite credinte. Credintele oamenilor nu sunt de spulberat, ci trebuie intelese ca atare, pentru ca ele stau la baza existentelor persoanelor respective.
Afara, unde astrologia este recunoscuta ca stiinta, unde exista scoli superioare de astrologie, sunt multi psihoterapeuti care invata astrologie si o folosesc in practica lor clinica, dar si viceversa. Si asta deoarere, astrologia, in esenta ei, nu este o stiinta a predictiilor zilnice, ci este o stiinta care are ca scop dezvoltarea fiintei umane, avand la baza natura omului, intocmai ca si in psihoterapie, si lucrand in universul omului pe care profesionistul trebuie sa il cunoasca si sa-l inteleaga, intocmai ca in psihoterapie.