În numele mamei

Librăria Humanitas Kretzulescu are un obicei frumos de a face Bazar cu cărți pe terasa din fața ei. Am aflat săptămâna aceasta de acest lucru printr-un eveniment creat pe Facebook în care anunțau ultima ediție pentru acest an.

A fost o zi ploioasă în București, tipică sfârșitului de octombrie și început de noiembrie și mă aflam față în față cu mine negociind dacă să merg sau să nu merg. Deși fusesem foarte încântată când am dat „Going” evenimentului cu ceva zile în urmă, gândul de a ieși din casă pe vremea asta nu-mi surâdea. În plus, tot azi am primit pachetul cu cărți de la Editura Trei. Nu mai spun de cele care așteaptă cuminți să fie citite.

Mi-am zis însă „hei, oricum trebuie să mergi după apă și mâncare pentru pisici. În plus mergi cu mașina, parchezi în apropiere. E suficient să te îmbraci gros. Hai că poți.” Și cu gândul la mâncarea pentru blănoasele mele, m-am urnit din casă. Bine am făcut, întrucât până am ajuns acolo ploaia își rărise picurii și nici frigul nu prea mai era frig.

Am trecut repede peste standul cu cărți pentru copii, iar la standurile de „oameni mari” am încetinit până la suspendare timpul și mișcările. Am savurat fiecare titlu. Contemplam coperțile, imaginile, desenele și descrierile de pe spate. Luam una câte una bijuteriile care îmi atrăgeau atenția și, dacă pe unele le păstram, la altele le dădeam drumul cu greu. Îmi spuneam că e ultimul bazar anul acesta. Dar vine și anul viitor.

„În numele mamei” am ales-o ultima. Mărturisesc că m-a intrigat titlul, deși inițial mi-a atras atenția imaginea mamei cu pruncul în brațe. Am întors la coperta 4 și am găsit asta:

„În numele tatălui: așa începe semnul crucii. În numele mamei începe viața“, spune Erri de Luca în această tulburătoare repovestire a nașterii Mîntuitorului.

Interesant, mi-am spus. N-am mai stat pe gânduri și am adăugat-o teancului pe care abia îl mai țineam în mână.

În timp ce o citeam realizam că, într-adevăr, Biblia nu cuprinde vreo evanghelie scrisă de vreo femeie. Chiar și relatarea nașterii lui Iisus nu este expusă din perspectiva Fecioarei Maria. Sau Miriam, cum îi spune autorul în carte. Deși există un adevărat cult pentru Maica Domnului, în special în biserica Catolică, experiența ei ne rămâne necunoscută din scrierile recunoscute oficial. Ne sunt intermediate de bărbați. Uimitor, nu?!

Lăudabil efortul lui Erri de Luca de a scrie această scurtă lucrare. Lăudabil că un bărbat a încercat măcar să își imagineze ce se întâmplă în mintea unei tinere femei în perioada sarcinii. Reușește într-o oarecare măsură să surprindă uimirea, bucuria, așteptarea din sufletul și mintea ei. Imaginează sarcina și relația mamei cu pruncul nenăscut în acea stare de fuziune în care ea îi povestește despre lume, iar el răspunde cu mișcări pe care tot ea și le traduce.

Abia când am ajuns la cea de a treia stanță am căutat să văd dacă autorul este bărbat sau femeie. M-am surprins că gândesc: sunt prea multe verbe, prea multe lucuri despre ce se face și mai puțin despre ce se simte. O femeie simte. O viitoare mamă își imaginează pruncul, îl „vede” în stările de reverie sau în vise. Îl simte așa cum se simte pe ea. Îl simte că se mișcă și își traduce mișcările prin ceea ce și pruncul ar putea să simtă.

Cu toate acestea, m-a înduioșat imaginarea nașterii Mântuitorului din perspectiva mamei sale. Diferă de ceea ce eu îmi imaginasem la un moment dat. Dar doar în expunerea trării. Bucuria, blândețea, iertarea, binecuvântarea, credința, curajul și încrederea sunt toate acolo. Dar și durerea separării. A primei separări.