Copiii, educația, protestul și furtul

16487906_1416422941722780_7961581518621374210_o
Foto: Ciprian Sandu

Zilele acestea există o dezbatere intensă, dezorganizată, despre participarea copiilor la protestele de stradă. Dintre toate reproșurile invocate, am să aleg acum doar unul.

Am auzit-o acum două săptămâni, într-o emisiune în direct, pe Lidia Fecioru, o cetățeană care lucrează cu oamenii, acuzând părinții care merg cu copiii la proteste. Spunea (citez din memorie): „cum să duci copiii în stradă și să-i înveți că există hoți și ură? Trebuie învățați că există doar bine:” Această afirmație dovedește o carență în cunoștințe elementare de psihologie și a stadiilor de dezvoltare umană.

Cu mulți ani în urmă am citit cartea „Dificultatea de a trăi” a psihanalistei Francoise Dolto, a cărei activitate a fost concentrată pe psihanaliza copiilor și a adolescenților. Printre aspectele descrise este și cea a tendinței copiilor de a fura. Este o etapă în dezvoltarea copiilor, între 3 și 5 ani, în care cei mai mulți părinți se confruntă cu această „pornire” a odraslelor lor.

Dolto explică că este o formă de manifestare a unei tendințe de omnipotență, firească, naturală, specifică ființei umane. Funcție de reacția părinților la această pornire internă a copiilor, ea se diminuează, este înțeleasă și integrată armonios în structura psihică a adultului, sau duce la patologii grave, printre care și tulburarea de personalitate anti-socială.

Copiii mici tind să „fure” (să-și însușească) obiecte pentru a-și testa puterile, pentru a-și testa părinții. În unele cazuri, este o formă prin care își manifestă revolta față de un părinte (pentru lipsa de atenție, pentru o atitudine rece sau dură, împotriva agresivității verbale sau fizice). În astfel de cazuri, este modalitatea de a descărca furia pe care o acumulează din neputința de a riposta.

Între 3 și 5 ani este perioada în care, după ce i s-au pus niște limite, copilul mic încearcă să le încalce, „în amintirea” perioadei în care dacă plângea părintele făcea ca lucrul care îl supăra să dispară.

Copiii nu sunt niște îngerași nevinovați. Până la dezvoltarea capacității de analiză, stau sub „zodia impulsurilor”. Pe măsură ce cresc realizează că nu pot face și spune orice, pentru că vor suporta consecințe. Cu cât mai mult se vorbește cu copiii, cu cât mai mult li se explică lumea pe măsură ce situațiile sunt mai complexe, cu atât mai repede și mai frumos se dezvoltă și înțeleg viața în comunitate, drepturile pe care le au ca și copii, limitele pe care nu trebuie să le depășească.

Dolto sugera părinților cu care lucra, ca în momentele în care copiii fură ceva (fie la grădiniță, fie într-un magazin, acasă sau în vizită) să ceară copilului, calm, fără comentarii, dar ferm, să pună lucrul de unde l-a luat. Se întorc împreună în locul unde s-a produs evenimentul, în caz că nu a fost sesizat imediat, iar copilul trebuie să îndeplinească ceea ce i s-a cerut. După ce această etapă este îndeplinită, se discută cu copilul despre ce a făcut, care a fost motivația lui și care sunt soluțiile prin care el poate obține ceea ce își dorește. Fără ceartă, deoarece copilul care a furat un obiect poate înțelege că gestul său este unul care este condamnabil și are consecințe. El nu are conceptul de furt până atunci, sau dacă îl are (de la desene animate spre exemplu), nu înțelege gravitatea unui astfel de gest.

Dolto a observat că o astfel de abordare a dus la încetarea unui astfel de comportament în proporție de 100%. Nici un copil nu a recidivat. Dimpotrivă, au fost primii care au sesizat atunci când cineva încerca să fure.

Așadar, pentru cei care se îngrijorează de faptul că cei mici care au fost la proteste știu ce este acela furt, că el este pedepsit sub o formă sau alta, că oamenii mari care fură ajung la închisoare și că nu este normal acest lucru, le recomand cartea lui Francoise Dolto. Și să nu se îngrijoreze, cel puțin din acest punct de vedere, cei mici știu exact despre ce este vorba. Participarea la proteste împreună cu părinții lor nu le pângărește mintea. Dimpotrivă, le-o dezvoltă.

P.S.: Știți poezioara „Cățeluș cu părul creț”? Poezioara care se spune din generație în generație de ani de zile? Ei bine, aceasta îi învață pe copii să fure și să mintă. Poate ar trebui interzisă!

P.S. 2: Imaginea este una plină de satiră dar de care copiii știu pentru că, nu-i așa, Amintirile lui Creangă sunt parte din lecturile copilăriei fiecăruia dintre noi. A fost surprinsă la protestele de la Iași.

Am fost la Antena 3. Gânduri despre proteste.

Protest 1Astăzi am fost invitată la Antena 3, în emisiunea Mariei Coman. Îi mulțumesc pe această cale pentru invitație . Cu această ocazie am reușit să sintetizez câteva gânduri legate de proteste.

Există o vorbă din străbuni care spune „vai de părinții care nu ascultă de copii”. Cam asta se întâmplă acum la noi în țară. Autoritatea parentală, adică guvernanții, nu ascultă sau se fac că nu ascultă de oamenii care ies în stradă. Se comportă conform mentalității „eu te-am făcut eu te omor” care se pare că nu mai are forță în mentalul colectiv și este de preferat să dispară curând. Întrebarea perioadei este „cum ieșim din acest blocaj de comunicare?” Opinia mea este că simplu, câtă vreme ne uităm la cauză. Protestele masive din România din aceste zile sunt efectul. Cauza este ordonanța de urgență dată în modul în care a fost dată: noaptea, fără să fie trecută pe ordinea de zi a ședinței de guvern, fără să fie introducă în circuitul firesc al dezbaterii publice.

prtest 4

Am vorbit despre oamenii din piață. Am spus că emoțiile care îi mână pe protestatari nu sunt frica sau ura. Ci furia. Ca dovadă că, după incidentele brutale din seara de miercuri, joi lumea a revenit în stradă. Mi-ar mai fi plăcut să spun că în Piața Victoriei este o atmosferă de sărbătoare, bazată pe speranță. Oamenii vin cu tobe, cântă, dansează și scandează. Există un spirit de solidaritate uriaș: oameni care vin cu mâncare, ceai și cafea fierbinte și le împart participanților. Un alt lucru normal care se întâmplă este acela că protestatarii se întorc, rămân în Piață sau chiar în timpul protestului, cu saci de gunoi în mână, fac curățenie. În fiecare dimineață, Piața Victoriei este curată.

Toate mișcările care au loc la nivel de instituții sunt bine venite, salutate de protestatari. Dar nu diminuează importanța scopului. Dimpotrivă, oamenii primesc semnale că ceea ce fac contează. Protestele merg mai departe.

Ce am mai spus a fost legat de atitudinea guvernanților. Aceasta este tot ca a unui părinte care se uită de la înălțimea poziției sale la copilul său, adică la cei din stradă. Suntem tratați cu foarte mult dispreț, dispreț care se reflectă inclusiv la răspunsurile pe care le dau întrebărilor punctuale ale ziariștilor.

protest 6

Guvernarea nu se face în stradă este comentariul frecvent. Așa este. Și nimeni din Piața Victoriei nu își dorește să guverneze. Nu despre asta este vorba. Dar, ca răspuns la această afirmație a domnului Dragnea, aduc ca argument (și am spus-o și în emisiune) ceea ce s-a întâmplat anul trecut în Polonia, când au încercat să schimbe legea avortului. Au ieșit polonezii în stradă iar guvernanții au dat doi pași înapoi și au reanalizat. La noi, liderii de la guvernare refuză categoric să facă acest lucru. Invocă numărul de voturi pe care l-au primit pe 11 decembrie care este comparativ mai mare decât al oamenilor aflați în stradă, în București și în țară.

De când au început protestele am făcut un exercițiu. Am anunțat pe Facebook că cine nu poate ajunge la niciuna dintre manifestațiile care se organizează în țară și în străinătate să îmi lase mesaje și îi voi reprezenta. Am primit zeci. Am spus că, în spatele celor aflați seară de seară la proteste se mai află zeci, dacă nu chiar sute de persoane care, dintr-un motiv sau altul nu pot ajunge, dar care sunt solidari cu noi.

protest 3

S-a invocat votul democratic din 11 decembrie. Aici mi-ar fi plăcut să apuc să comentez. Și atunci și acum sunt acuzați tinerii care nu au fost a vot. Și atunci, și acum spun că generațiile care au venit din urmă nu au dimensiunea răului pe care comunismul și Ceaușescu le-au produs acestui popor. Acum o au, prin acest abuz pe care PSD și ALDE îl fac la adresa Justiției și implicit îl fac asupra poporului.

Zilele trecute copilul meu îmi spunea foarte vesel: „Am colegi care îmi spun că părinții lor le tot repetă că pe vremea lor nu existau calculatoare, că se jucau și citeau mai mult. Am realizat ce mamă cool am.” I-am explicat că mi se pare nedrept față de el să îi aduc astfel de argumente. Că este responsabilitatea mea ca părinte să mă adaptez conjuncturii în care s-a născut și în acest context să îl învăț principiile sănătoase de care are nevoie în viață.

protest 2

Plecând de la acest exemplu, imaginea este mai clară despre atitudinea actualilor guvernanți. Ei se cred în alte timpuri. De altfel, fac apel la același tip de discurs pe care l-am auzit în adolescența mea în decembrie 1989. Parcă le-ar reproșa tinerilor din ziua de astăzi că trăiesc într-o lume a tehnologiei, în care internetul mișcă mase. Pe cei din stradă nu-i cumperi cu 200-300 de lei. Nici cu mici, nici cu bere, nici cu alte facilități. Au fost învățați sau au învățat că nu se moare de foame câtă vreme ești în putere și poți munci. Că mult mai importante sunt principiile democrației și libertatea interioară. Generațiile care vin sunt mult mai intuitive decât am fost noi și părinții sau bunicii noștri. Ei sesizează mult mai repede și minciunile, și manipulările și lipsa de dialog argumentat care sunt atât de prezente în aparițiile publice ale actualilor guvernanți. Cu mult mai repede.

S-a mai vorbit despre modul în care protestează opoziția în Parlament. Personal cred că fac bine ce fac, în special cei de la USR cu mesajele lor tipărite. Există o vorbă care spune că „omul aude ceea ce vede”.

Ce ar mai fi de adăugat, generația noastră și cele de după noi, nu mai caută un „tătuc” care să le dea și să le tot dea bunuri materiale, bani de buzunar sau de chirie. Ca și în cazul unei relații părinte-copil, nu este suficient să îți îmbraci copilul, să îl hrănești. Copilul are nevoie și de dragoste, libertate și, de la o anumită vârstă, de autonomie. În timpul unuia dintre seminariile de la formare, unul dintre formatori a spus „este simplu să fii părinte pentru un bebeluș, dar trebuie să știi și să poți să fii părinte și pentru un adolescent și pentru un adult.”

protest 5

Actualii guvernanți încearcă, și din fericire nu prea mai reușesc, să mențină această imagine a puterii părintelui irațional și abuziv, atât de bine înfiptă în mentalul colectiv.  Generația mea și cea care urmează, caută lideri. Liderii oferă principii și idei. Cam cum făcea Noica cu discipolii săi la Păltiniș. Din fericire există astfel de lideri, mai mari și mai vizuali sau mai mici și cu mai puțină expunere.

În final, ce ar mai fi spus despre protestatari? Simțul umorului există și, ca mecanism de apărare este unul matur. Mesajele scrise sau scandate indică că cei prezenți la proteste sunt maturi din punct de vedere psihic și au un tip de mentalitate evoluat comparativ. Oamenii se încurajează unii pe alții. Au ieșit din starea depresivă generalizată. Atunci când cineva își exprimă îndoiala, zece alții în jurul său îi aduc argumente și îi retrezesc speranța. Există foarte mult bun simț în modul de comunicare și în stradă, dar și pe Facebook. Aici există cazuri în care violența verbală este exprimată. Dar fie este sancționată, fie ignorată, ceea ce indică faptul că mulți dintre protestatari din online preferă dialogul argumentat și de bun simț..  Este o solidaritate uriașă în Piață, nu doar la București, unde sunt seară de seară. Ci în întreaga țară și în diasporă. Căreia îi mulțumim pentru mesajele de susținere.

Și mulțumim Jandarmeriei Române!