Dăruind vei dobândi – Nicolae Steinhardt
Primele două texte pe care le-am citit în această zi au fost cel al Simone Tache, „Mulțumesc”, și cel al lui Vlad Voiculescu, Ministrul Sănătății în guvernul Cioloș, publicat pe Facebook (pentru cititorii mei, care nu au cont pe FB, am să-l public la final).
Ideea pregnantă este aceea a capacității unora dintre „ai noștri” de a renunța la viața comodă, pe care și-au clădit-o cu bun simț și iubire față de sine, având posturi confortabile și bine plătite, făcâd unii dintre ei chiar muncă de voluntariat, cu un scop mai mare: „binele acestui popor, adică al fiecăruia dintre noi.”
Gândul m-a purtat mai departe. Într-o țară plină de workshop-uri de dezvoltare peronală și spirituală, o țară plină de „luptători în lumină”, de maeștri în diferite sisteme de evoluție sprituală, 61% dintre concetățenii cu drept de vot nu s-au prezentat la urne pe data de 11 decembrie. Și am ajuns în situația descrisă de Adriana Stoian în textul „Guvernul rușinii”.
Mă întreb, cu un gust amar, ce face ca în acest context să nu existe un spirit civic ridicat? Oare câți dintre cei care au pornit pe o cale asumată de dezvotare personală/spirituală și-au exercitat dreptul la vot? Dacă dintre cei care și-au asumat un astfel de drum de evoluție personală s-au gândit vreo secundă și la comunitate? Ce se întâmplă în mintea oamenilor „evoluați” dacă nu întorc suficient de mult societății sau nu oferă suficient de mult societății? Și ce nu funcționează dacă nu au reușit să îi ajute și pe cei din jur?
Am observat în ultima perioadă că este foarte citat Viktor Frankl, din cartea sa „Omul în căutarea sensului vieții” (pe care o puteți citi aici). Textul des întâlnit este acesta: Vor fi fost puțini la număr, dar îndeajuns de mulți pentru a dovedi că totul îi poate fi luat omului, mai puțin un lucru: ultima dintre libertăți – aceea de a-și alege atitudinea într-un anumit set de circumstanțe, de a-și alege propriul mod de a fi. Dar este extras dintr-un context mai larg, care este acesta: Noi, cei care am trăit în lagărele de concentrare, ne putem aminti de acei oameni care, trecând din baracă în baracă, își dăruiau altora ultima lor bucată de pâine. Vor fi fost puțini la număr, dar îndeajuns de mulți pentru a dovedi că totul îi poate fi luat omului, mai puțin un lucru: ultima dintre libertăți – aceea de a-și alege atitudinea într-un anumit set de circumstanțe, de a-și alege propriul mod de a fi.
Puteți remaca cu ușurință că este vorba despre libertatea interioară a fiecărui om, libertatea de a avea o atitudine în fața unor contexte exterioare. Dar este, în prima parte a citatului, despre puterea de a dărui de la tine celorlalți. De a dărui din puținul pe care îl ai, celorlalți. De a te preocupa nu doar de tine (recte doar de evoluția ta), ci și de evoluția celorlalți.
În conversațiile private pe care le-am avut cu doi oameni pe care îi respect, am ajuns la concluzia că românii, poate fiecare dintre noi într-un grad mai mare sau mai mic, sunt dominați de ură. Mi-am amintit de cartea profesorului Vasile Dem Zamfirescu, Nevroza Balcanică, în care argumenta de ce acest popor este dominat de resentimente, care a fost vitregit de doi părinți care nu l-au iubit (istoria și geografia), care se urăște din străfunduri, a cărui principal mecanism de apărare este unul primitiv (infantil), arhaic și anume identificarea cu agresorul, și de ce este nevoie să se formeze un Minister al Stimei de Sine. În această perioadă observ că prea puțini se iubesc cu adevărat, suficient de mult încât să gândească mai ult de binele propriu.
Revenind la Viktor Frankl, acesta spunea că ceea ce îl ține pe om în viață, în cele mai crunte condiții exterioare, este capacitatea de a găsi în sine speranța, puterea de a găsi în viitor un punct de care să se sprijine.
Deși situația actuală este una care pe unii îi bucură, pe alții, mai raționali, îi nemulțumește, găsesc un punct în viitor și o speranță în interior, că va crește masa critică de oameni cultivați, care se iubesc cu adevărat și care au capacitatea de a dărui comunității, necesară unei schimbări în profunzime. Sper ca fiecare dintre cei dezvoltați personal și evoluați spiritual să vadă că iubirea stă în capacitatea de a dărui nu doar celui de lângă tine, cunoscutului. Ci mai ales celuilalt, necunoscutului. Și sunt prima care va face asta, care va oferi din timpul său și cunoașterea sa celorlalți, necunoscuților, mai mult decât textele de pe blog. Curând!
Textul lui Vlad Voiculescu:
Tocmai am predat stafeta, conform legii, noului ministru al Sanatatii.
Daca am reusit ceva in acest scurt mandat este pentru ca oamenii din fotografia de mai jos mi s-au alăturat. Unii au venit cu mine de la inceput, altii au venit pe parcurs. Unii au ramas toata perioada, altii au putut ramane doar pentru cateva luni. Unii au fost platiti, altii au lucrat in mod voluntar.
O parte erau deja in Bucuresti, multi au venit din Cluj, Timisoara, Sibiu, Craiova, Brasov, Londra, Oxford, Frankfurt, Viena, Washington.
Nimeni nu a fost pila cuiva, nimeni nu a venit aici pentru a imi fi loial mie sau altcuiva. Toti au venit cu dorinta onesta de a face ceva pentru tara lor. Oricat de ciudat ar suna asta in astfel de vremuri, e purul adevar.
Mi-ar placea ca sistemul medical sa aiba ceva din pasiunea, intransigenta, dragostea si puterea medicilor si farmacistilor din echipa mea.
Mi-ar placea ca pacientii sa aiba intelepciunea sa asculte si sa fie ascultati asa cum au fost in aceasta echipa.
Mi-ar placea ca orice ministru al sanatatii sa aiba norocul de a avea alaturi experti in politici publice de sanatate, arhitecti de spital, manageri de spital, manageri de proiect si comunicatori dintre cei mai buni.
Mi-ar placea ca functionarii din institutiile statului sa aiba cinstea si energia inepuizabila a functionarilor din echipa mea.
Mi-ar placea ca istoria sa mai permita acestei tari sa ii aduca acasa pe cei plecati, asa cum a facut-o acest guvern.
Mi-ar placea ca aceasta echipa sa fi redat catorva increderea ca se poate.
Mi-ar placea sa mai vad in viata asta oameni atat de buni adunati pentru a ii servi pe ceilalti. Si am sa vad.
PS Pentru a preintampina orice ingrijorare despre “cati consilieri a avut VVV”: nu sunt toti consilierii mei + vezi paragraful 2 de mai sus daca vrei sa intelegi. Numarul este acelasi cel putin din 2010 incoace (vezi HG 144/2010). Daca exista o diferenta fata de alte echipe de la MS, sigur nu este una de cantitate.
PPS Si da, chiar daca au fost in strainatate, astia ai mei chiar isi iubesc tara si au lasat multe in urma ca sa vina sa o serveasca … mai precis, impreuna au peste 60 de ani de experienta internaționala, diplome și stagii la cele mai performante universitati ale lumii: Oxford, London School of Economics, John Hopkins University, London Business School, European Institute for Public Administration Maastricht, Vienna University of Economics and Business Administration, Erasmus University Rotterdam sau University of Paris VIII.
Lor, si voua tuturor, va multumesc.