Mica dragoste mare

“Cum vindeca orice suferinta, rugaciunea inimii (Oratio mentis) vindeca si suferinta din dragoste.

In drumurile mele sapientiale, am intalnit un calugar zen, pe numele sau Wu Xing (“Cinci elemente”). Ne-am imprietenit. Era evoluat, dobandise acel ‘spirit treaz’ cum zic budistii, sau trezvie, cum zicem noi, crestinii. Wu Xing cunostea si practica Oratio mentis. El mi-a povestit o intamplare din tinerete, cand s-a indragostit de calugarita Qing Siao Ta (acest nume chinez se traduce “Mica dragoste mare”).

Continue reading Mica dragoste mare

Camasa fericirii

om vesel

A fost odata un print melancolic – Tamas, asa se numea. Era un print mahnit, dupa cum il arata si numele: “Tamas”, in sanscrita, inseamna intunecat. Si printul acesta mahnit ingrijora pe cei din jur, caci un print mahnit face nevroza, iar un print nevrotic da porunci rele. Stim si noi, caci am avut despoti nevrotici si ati vazut ce porunci rele dadeau.

In consecinta, cei de la curte au incercat sa-l optimizeze. Un intelept de la curte i-a zis ca ar putea sa fie fericit daca ar imbraca o camasa luata de la un om fericit! Iata o sugestie buna: camasa unui om fericit ar putea sa te faca fericit. Gandirea magica judeca asa.

Printul deodata s-a inveselit si a trimis soli prin toata imparatia ca sa gaseasca un omfericit si sa smulga de pe el camasa, dandu-i in schimb aur – aici e vorba de cumpararea unui simbol, iar simbolurile se vand scump….

Asadar, solii au mers sa caute camasa in imparatia respectiva, care era plina numai de oameni bombanitori, grabiti, amarati, necajiti, ratand ofranda, adica avand vesnic chipurile crispate. Nu gaseau nici un om fericit…. Printul Tamas astepta, trimisii nu mai veneau!

In sfarsit doi din trimisi au ajuns pe undeva unde au gasit un ins foarte vesel. Omul trebalui ceva cantand – parea sa fie fericit. Ei bine, trimisii printului s-au uitat bine la el, au luat aminte cum se poarta cu familia… Isi rasfata sotia, o alinta, ii zicea cuvinte frumoase desi aratau a fi casatoriti de mult timp. Cu copiii sai malnutriti se purta la fel. “Iata omul!” au zis solii. Asa ca nu mai ramanea decat sa-i ia camasa, simbolul feircirii!

S-au repezit la el, i-au tras de pe umeri o haina jerpelita si, cand sa-i smulga camasa, au constatat ca sub haina aceea jerpelita omul nu avea camasa! S-au dus atunci rapid la print si i-au spus cum arata camasa fericirii: omul fericit era atat de despuiat, incat nu avea camasa pe el!

Un sarac care sufera, care este chinuit de saracia lui, este un om care-si scurteaza viata. Insa un sarac pe care saracia nu-l doare, a dobandit detasare si va fi longeviv si sanatos. “Camasa fericirii” se dobandeste prin depasirea frustrarii, cresterea pragului de toleranta la frustrare, imputinarea trebuintelor. Nu degeaba Biblia spune ca, daca ai doua camasi, una s-o dai aproapelui. Asa arata “camasa fericirii”: o trebuinta mai putin, din cele 11.ooo de trebuinte cate are omul amorf.

Text extras din cartea “Psihoterapie Isihasta – practici si modele filocalice pentru restabilirea sanatatii” de Vasile Andru – Editura “Paralela 45”