4 luni, 3 saptamani si 2 zile
Apr 3rd, 2008 by Andreea Talmazan
[ratings]
Am vazut filmul in urma cu o luna si am fost profund miscata.
Am fost impresionata de puteterea de sacrificiu a prietenei. M-am intrebat daca eu as putea sa ma “sacrific” in felul acesta. Sa imi pun la bataie “propriul trup” si constiinta pentru binele unei alte persoane careia nu-i datorez nimic.
Subiectul este greu de inteles de cineva care s-a nascut in anii ’80 sau ’90. Este considerat “prea dur”. Din pacate aceasta a fost “realitatea” regimului Ceausescu.
Incepand cu aceasta duminica il difuzeaza HBO.
13 Responses to “4 luni, 3 saptamani si 2 zile”
mie nu mi s-a parut “prea dur”. mi s-a parut “prea dur in mod gratuit”.
argumentez cu 2 scene:
1. tipul avea in servieta un cutzit care este luat de fata blonda shi care….care ce??? vrea sa adauge antern scenei? orice golanash shtie ca un cutzit este eficace daca il ai la indemana. shi cel mai la indemana este sa-l tzii la picior sau in buzunarul de la spate al blugilor…in servieta e aproape useless…ca sa nu mai zic ca e shi o mica fractura de scenariu: cutzitul nu mai apare shi nici nu shtim ce a facut tipa jucata ed Marinca cu el
2. avortonul: pe bune, trebuie sa fii evident ca sa fii convingator?… cele mai bune filme sunt realizate cu indicii. regizorii cu adevarat mari au simtzit ca cinema-ul e oricum avantajat fatza de alte forme de exprimare shi au incercat sa se restranga, neutilizand toate cate se puteau utiliza. de-aia in filmele lui Mihalkov, par exemple, sunt dese scenele in care se aud personajul vorbind, dar camera nu urmareshte discutzia, ci ambientul;de-aia Almodovar nu detaileaza desfraul, in descrie in linii largi;de-aia Anthony Hopkins e mare, ca nu e nevoie sa i se filmeze toata fatza ca sa redea ce sentiment e cazul, ci doar un ochi al carei pleaopa framanta.
In concluzie, mi s-a parut un film strident. nu prost, dar strident.
intrebare Andreea: nu mai gasim noi cxel putzin 15 filme romaneshti care sa ne placa mai tare? (asta ca sa ne restrangem doar la spatziul mioritic)…..Pintilie (Reconstituirea, Balanta), Daneliuc (Croaziera – mare film shi putzin cunsocut, din pacate!), Caranfil, Cristi Puiu shi chiar shi Dan Pita (Pas in doi – de vazut pt totzi cei care vor sa shtie ca numitul Bleont Claudiu a avut treaba cu actoria pe vremuri) mi se par mai sus decat a ajuns Mungiu. dupa standardele mele, of course
daca mai era ceva de demonsrat vreodata… Doi sau mai multi oameni se uita la acelasi film si vede fiecare exact cu ce rezoneaza. Nu zic ca nu sunt si alte filme demne de luat in seama. O parte dintre cele pe care le-ai enumerat le-am vazut. Insa acesta este cel mai recent. Si HBO a inceput sa-l difuzeze.
Femeile vad filmele cu sufletul. Barbatii se uita la ele cu capul. Nu zic ca e o regula 100% valabila. Dar intr-o proportie covarsitoare e asa. No offence
sigur ca nu e nicio suparare ca mi-ai zis ca ma uit la un filmul cu capul. e chiar un compliment. asha e cum spui: pe mine ma incanta un act artsitic care imi stimuleaza sinapsele.
. glumesc
ma emotzionez mai greu in perioada asta, mi s-a extirpat organul demulticel
vai… eu zic sa iti pui ceva in loc… altfel te prapadesti de viu… fara emotii si sentimente…
ashtept sa descopere cercetatorii americani o solutzie…
cred ca te bazezi pe cine nu trebuie
shtiu shi eu ce sa zic!?
eu vad ca rezultatele muncii lor acopera jumate din revistele care se vand la pulime romana. de-aia nutresc sperantze
ma duc sa ma culc, trebuie sa ma trezesc peste 6 ore.
te salut, draga noastra gazda!
Pai… si tu te incluzi in majoritatea celor care cred ce scrie in presa… ??? sau e minoritate? Ca nu mai stiu exact cum sunt statisticile… Oricum.. Noapte buna scump oaspete… Sa mai treci
What dreams may come… Iata aici o tema pentru acasa. Un film foarte profund realizat intr-un mod evident pentru ca oricine vrea, sa-l poata intelege. Andreea sigur va sti astazi despre ce vorbesc. Un film care m-a miscat si care mi-a confirmat in proportie de 80% ceea ce stiam deja, iar ceea ce stiu, stiu de doar doua luni si ma simt ca si cum as sti de-o viata.
Vizionare placuta!
PS: este jucat de Robin Williams
Stiu partial, Petru. Pentru ca am adormit in fotoliu. Dar in seara aceasta voi sti exact
Am vazut si eu filmul prin iarna lui 2007.Nu stiam despre ce este vorba,fiind nascuta dupa ’89(mai precis ’92),dar parintii mi-au povestit despre viata in perioada comunista,cu toate avantajele si dezavantajele ei(pt. ca fiecare perioada are plusurile si minusurile ei).M-a impresionat.Ca si tine Andreea,m-am gandit daca as putea face ceea acelasi lucru pentru “prietena” mea.In acel context,cred ca nu.Depinde si de principiile fiecaruia,intr-adevar.Mie nu mi-a parut prea “dur”,dar foarte direct.Un film care te face sa reflectezi.Mi-a placut,a fost ceva diferit;o descoperire a adevarului crud…
Bine ai venit in “noua casa”. Este dur prin insusi modul direct in care este realizat scenariul. E greu sa faci o alegere: principiile sau salvarea prietenei. Plus ca in acea vreme era la ordinea zilei sa fii judecata de ceilalti, de comunitate, de vecini, de familie etc. Nu ca in vremurile noastre s-ar fi depasit cu prea mult acest aspect. Sunt unii oameni scoliti, cititi, umblati prin lume, cum ar veni “destupati la minte” care nu se apuca sa judece o astfel de decizie a unei femei. Dar se intampla asta doar in zonele urbane. La sate inca functioneaza legea lui “Ion”! Din pacate, acesta este motivul pentru care multi copii ajung abandonati in diverse locuri, sau la casa de copii. E dureros sa vezi ca societatea este atat de bolnava si inchistata in idei si prejudecati.