Andreea Talmazan

Saptamana trecuta am primit o invitatie la Buftea de zilele orasului. Festivitatile s-au incheiat sambata cu o uriasa oala de sarmale.

Cand aud de sarmale sunt precum cainele lui Pavlov. Asa ca am inceput sa sun prietenii sa ii invit cu mine la bunatati. Roxanica a fost cea care a raspuns afirmativ.

Asa ca sambata, dupa ce ne-am trezit cu greu (eu si cu Andrei), dupa trei randuri de haine la spalat si puse la uscat, dupa un fel de actiune de smotru in casa, plus cateva jocuri pe calculator cu juniorul, pe la 13,00 ne-am suit in masina, am cules-o pe Roxanica de acasa si am purces la drum cu destinatia Buftea.

Cand am ajuns acolo am fost intampinate ca niste printese de domnii de la primarie, am “vizitat” si ne-am fotografiat cu oala de sarmale, am dat mana cu domn primar si am petrecut ore de relaxare la serbarea campeneasca de pe malul lacului.

Roxanica, care studiaza si aprofundeaza arta fotografiatului, a venit cu aparatul dupa ea (lucru care m-a bucurat pentru ca eu il uitasem acasa). Saracul aparat a facut si un “dus” cu apa plata. Si spre surprinderea mea, ea a reactionat razand.

Am vorbit cate in luna si in stele si ne-am intors acasa pe-nserat. Dupa ce am reusit sa “ratacim” drumul in intentia noastra de a vizita urbea.

Sambata noastra in imagini:

Oala de sarmale cu nu stiu cate mii de bucati in ea.

Cu bucataresele si cu Andrei in brate prea putin fascinat de ce vedea.

Adidasii cu sireturi pentru copii sunt o inventie mai putin inspirata in conditiile in care la fiecare juma’ de ora trebuie sa i le legi. Asa ca la un moment dat juniorul functiona doar in soseste prin iarba.

Eu fericita ca in sfarsit mai imi face si mie cineva o poza.

Roxanica. Avea si un lac frumos in spate, dar ochiul meu de artist fotograf era inca ametit de somn.

Andrei a frecat gardul ala de mai avea putin si ii lua vopseaua. M atot intreb cu cine o semana asa “catarator”. Am o vaga idee.

O fotografie care ne place foarte mult. Adica mie si Roxanei.

O lume minunata… Cu baloane…