As dori sa-mi amintesc…
Mar 16th, 2010 by Andreea Talmazan
Sunt la un pas distanta de a-mi da seama. Si cu toate acestea, in urma unui singur cuvant auzit astazi, intr-o conversatie, stau si ma gandesc, de ce oi fi ales eu, in calitate de spirit, sa ma nasc in aceste vremuri (minunate de altfel), cu asemenea “memoriu” de lectii de viata, sa inteleg si sa stiu ce am de facut, sa parcurg “scoala vietii” pana in acest moment, sa intalnesc oameni minunati, sa “bifez” puncte atinse … Si cu toate astea inca sa ma uit la detalii. Sa nu vad padurea de copaci. Sa stau sa rumeg un cuvant, sa “crosetez” pe seama lui idei si scenarii?
La naiba cu analiza…
Presupun ca intentia mea, inainte de a ma intoarce pe pamant, sa trec direct la “forurile inalte”…
Imagine de aici.
3 Responses to “As dori sa-mi amintesc…”
Presupunerea mea: pentru ca suntem abia la jumatatea drumului si pana la urma analiza ne determina sa mergem mai departe. E buna si ea la ceva… insa cred ca pre multa analiza scurtcircuiteaza creierul. Dupa ce mi-am dorit sa mi se reveleze amintirile tuturor existentelor mele m-am pomenit ca imi aduc aminte de “ai grija ce iti doresti…” Uuuf. A venit primavara. Ma simt renascuta.
Madaaaa Bine ai revenit!
Mai… eu ma gandeam la altceva. In viata dintre vieti, cand se hotaraste ca te intorci pe pamant, se fac scenariile posibile de viata, in care alegi ce vrei sa inveti/experimentezi ca in final sa fii…. altcineva, o entitate cu alta vibratie sau mai stiu eu ce alt “premiu” spiritual… In acel moment cand am hotarat ce scenariu vreau in viata asta (si stiam ca e al naibii de “provocator”) ce premiu mi-am promis. Sau mi-au promis. ….
Wow! Da! Corect. Ce tare! Sa stii ca e o tema de gandit. Acum ca tot ai pus problema asa ma gandesc si eu: oare ce mi s-a parut atat de tentant incat sa vin iar, sa o iau de la capat. Stii ce cred? Stii de ce cred ca m-am intors? Pentru ca variantele care mi s-au aratat erau net mai bune decat ce traisem inainte si m-am gandit ca o sa fie floare la ureche. Asa ca am inceput viata asta cu amintirile blocate si creierul neted, ca sa zic asa, si n-am cu ce sa compar. Ideea este ca ma trezesc destul de des zicand ca am fost trasa pe sfoara si pacalita cumva, printr-o strategie de marketing, sa revin pe Pamant. Cert este ca sunt vorbe la suparare si sunt convinsa ca e mult prea devreme sa trag o concluzie pentru ca drumul nu s-a sfarsit.