Andreea Talmazan

Am vazut filmul, in sfarsit, de la inceput pana la sfarsit. Stiam subiectul si eram curioasa de evolutie si de mesajul subtil.

Lumea, la 30 de ani dupa o catastrofa naturala, incearca sa se reconstruiasca. Sunt doua tipuri de grupuri: unele axate pe salvarea valorilor spirituale, a cunoasterii, unele axate pe exploatare, pe putere si pe control. Cheia dezvoltarii ambelor tipuri de societate este in cartea lui Eli, adica in Biblie.

Se spune in film ca, Biblia a fost motivul pentru care lumea s-a autodistrus, prin razboi . Dar nu invatamintele din ea.  Mi-a placut modul in care realizatorii filmului au expus Credinta si intelegerea Bibliei ca pe o forma de protectie Divina. Cum invatamintele din ea ii ajuta pe cei care cred si  le care practica ceea ce invata din ea. Si cum ii distruge pe cei care vor sa o foloseasca ca pe o forma de control, de manipulare a celorlalti.

Faptul ca ai o Biblie este insuficient, daca nu stii sa o citesti (cazul filmului este scrisa in Braille). La fel de insuficient este si sa o stii pe dinafara, sa o citesti in fiecare seara timp de 30 de ani, daca, atunci cand ti se ofera ocazia, nu pui in practica ceea ce stii.

Remarcabila parabola “orbului” care se descurca, fara acest simt, in calatoria sa initiatica pentru implinirea destinului sau, protejat fiind de Divinitate, pentru ca a invatat sa isi asculte vocea interioara si sa aibe Credinta.  Eli calatoreste spre Vest. Este tot ceea ce stie si tot ceea ce il intereseaza. Nu stie unde trebuie sa ajunga. Dar are convingerea ca va afla. Aceste lucru este valabil pentru fiecare dintre noi. Simtim ca avem o misiunea, calatorim, dar nu stim pana unde si care este finalul. Firul rosu este Credinta izvorata din intelepciunea Bibliei.