Andreea Talmazan

“Ascunzandu-si gura in spatele gulerului ridicat, omul de langa mine mi-a soptit dintr-odata: <Daca ne-ar vedea sotiile in clipa asta! Sper ca o duc mai bine in lagarul lor si ca nu stiu prin ce trecem noi.>

Asta m-a trimis cu gandul la sotia mea. Si cum mergeam, kilometri la rand, tot impiedicandu-ne si alunacand pe portiuni inghetate, tragandu-ne unul pe altul in sus si mergand mereu inainte, fara sa rostim ceva, amandoi stiam ca fiecare dintre noi se gandea la sotia lui. Uneori priveam cerul unde stelele incepeau sa paleasca in timp ce lumina trandafirie a zorilor se intindea din spatele unei gramezi de nori negri. Sufletul meu se agata insa de chipul sotiei mele, pe care mi-l adusesem inaintea ochilor cu o claritate suprafireasca. O auzeam raspunzandu-mi, ii vedeam surasul, privirea sincera si datatoare de curaj. Fie ca era sau nu reala, privirea ei era insa mai stralucitoare decat soarele care tocmai rasarea.

Un gand m-a strapuns: pentru prima data in viata am inteles adevarul, asa cum l-au asezat in ode atatia poeti, declarat ca ultima intelepciune de atat d emulti ganditori. Adevarul ca dragostea este ultimul si cel mai inalt tel la care omul poate sa aspire. Atunci am inteles sensul celei mai mari taine pe care poezia, gandirea si credinta umana trebuie sa ne-o impartaseasca izbavirea omului este prin dragoste si in dragoste. Am inteles ca omul caruia nu i-a mai ramas nimic in lumea aceasta poate totusi sa cunoasca fericirea, chiar si numai pentru o clipa, contempland persoana iubita. Neinchipuit de singur, neputincios sa se exprime printr-o activitate pozitiva, cand singura sa realizare se reduce la a-si indura suferinta asa cum se cuvine – onorabil, asadar aflat intr-o astfel de situatie, omul poate, prin contemplarea plina de iubire a chipului persoanei iubite, pe care il poarta in sine, sa ajunga la implinire> pentru prima oara in viata am putut pricepe intelesul cuvintelor <ingerii se pierd in contemplarea perpetua a slavei nemarginite>”.

Extras din cartea “Omul in cautarea sensului vietii” de Viktor E. Frankl – Editura Meteor Press.