Andreea Talmazan

Meditez de ceva vreme  la rostul rugaciunii, la rostul ritualurilor, la fiinta umana si la ce se intampla in timpul rugaciunilor. Dacii nostri au stiut aceste adevaruri, chiar daca au fost un popor solar. Ritualurile lor erau puternice conectoare cu Pamantul.

Nu mai cred de mult in coincidente, dar “intamplarea” face ca, intuitiv,  de cateva saptamani, la serile de meditatie sa fac meditatii de impamantare.

Se spune ca o rugaciune are efect cand o faci din suflet. Se mai spune (si s-a dovedit stiintific) ca in rugaciune se pot atinge stari extatice, hipnotice, de relaxare profunda. Si ma intrebam de ce la unii rezultatele nu intarzie sa apara si la altii se lasa mult si bine asteptate. Si mi s-a revelat un aspect care mi s-a parut interesant. Noi cand ne rugam o facem dupa cum apucam, unii citesc o carte de rugaciuni, altii isi fauresc din cuvintele lor o rugaciune, unii stau in genunchi, altii asezi pe un scaun, altii intinsi in pat.

In fiecare din noi, sub o forma sau alta, se afla cele patru elemente de baza ale acestei lumi: apa, aer, pamant, foc. Pentru ca o rugaciune sa fie puternica, trebuie puse in miscare toate cele patru elemente. Si vedeam asa: Apa se activeaza prin emotie, aerul prin rostire/gandire, focul prin spirit, dar pamantul?

Intamplarea face ca in weekend sa fi luat contact cu ritualurile samanice peruane,ritualuri de rugaciune si de onorare a Cerului si a Pamantului. Am vazut filmulete si fotografii din Peru in care nu mica mi-a fost mirarea sa ii vad pe samani ingenunchiati in timpul unor ritualuri, sau pur si simplu asezati cu picioarele stranse sub ei, direct pe pamant. Ei onoreaza vanturile, pamantul, cerul, soarele, luna, stelele si constelatiile, entitatile spirituale nevazute si stramosii, animalele si plantele.

Revenind la rugaciune, privind un celebru saman intr-o fotografie, am avut convingerea profunda ca noi, cei de pe meleaguri romanesti, am uitat aceasta pozitie de smerenie a corpului. Poti fi smerit in cuget si simtere, dar si cugetul si simtirea se manifesta prin corp. Si atunci cum manifestam smerenie prin trupul fizic?

Mi-am amintit de superba carte a lui Annick de Souzenelle, “Simbolistica corpului uman”. Cand explica “insemnatatea” cuvantului ebraic “genunchi”, a amintit de starea de fetus in pantecele mamei, in care suntem cu genunchii la gura, ca exista o coneciune puternica vibrationala, spirituala intre cap si genunchi; daca capul este orientat spre sus, spre Cer, spre Tatal, genunchii sunt orientati in jos, spre Pamant, spre Mama. Cerul da, Pamantul primeste.  Si spune ea: “Tarana nu-i va da Omului forta pentru a creste, nici fructele sale pentru a se inmulti decat daca, in genunchi, umil (smerit), el se intoarce la ea si redevine sotul ei iubitor.”

Mergand pe firul gandurilor am convingerea ca multe dintre rugaciunile noastre sunt indreptate spre Cer, spre Dumnezeu, dar nu sunt conectate cu Pamantul, pentru ca noi nu suntem conectati cu pamantul. Si daca noi nu suntem conectati cu pamantul, putem avea toate drepturile divine in Cer, in astral, in plan energetic, ele nu se vor materializa aici, in acest plan terestru. Pentru ca Cerul si Pamantul sunt interconectate, dar in fiecare dintre noi e necesar sa realizam aceasta conexiune. Orientati cu mintea si cu spiritul in sus, uitam ce e jos. Pentru ca “Precum in ceruri asa si pe Pamant” are nevoie de simtirea ferma a legaturii fiecaruia dintre noi cu Pamantul.

Ce am scris nu e cu titlu de adevar absolut! Si in acest moment explicatiile logice nu pot cuprinde importanta si nevoia de a fi impamantat. Si nimeni nu poate afla daca e adevarat decat practicand. Si nu o data. Ci sustinut, vreme de atatea zile cate rezoneaza cu fiecare: ca sunt 40 de zile biblice, sau 28 de zile ale unui ciclu al Lunii, fiecare alege.

P.S.: in toate religiile lumii ritualurile, rugaciunile se fac in genunchi, intr-o puternica conexiune cu pamantul. Cu exceptia noii religii.

Sursa foto: http://www.inkachallengeperu.com/andeanceremonies.html