Primesc din ce in ce mai des solicitari de a comunica cu parintii de copii mici. Acei copii nascuti dupa 2000, acesti prunci ai noului mileniu.
Sunt parinte al unui astfel de copil. Si cand a venit pe lume am cautat sa aflu daca este indigo, daca este de cristal sau de alta natura. Si dupa “consultarea” sistematica a cartilor cu acest subiect, a specialistilor in domeniul spiritual, dar mai ales dupa indelunga mea cautare a intelesului cuvantului “mama” si “copil”, am constatat ca nici o carte nu iti ofera “reteta” perfecta.
Mi-am dat seama ca, pentru mii de generatii, deci cel putin doua mii de ani, cuvintele si expresiile definesc raportul dintre parinti si copii, si ca aceste cuvinte sunt in 99% din cazuri … egoiste!
Va suna familiar expresii precum “esti copilul meu si faci cum zic” sau “eu te-am facut eu te….” sau “cand l-am facut” sau “am facut-o” si asa mai departe?
Ei bine acest gen de abordare a problemei a dus cel mai adesea la conflictele cu proprii copii. Pentru ca, chiar si in vremurile trecute, se stia ca NU barbatul si femeia fac copii! Ci Dumnezeu trimite prunci la nastere! Divinitatea este cea care ingaduie “zamislirea” de prunci.
In ultimle decenii, in care cautarea spirituala a prins amploare, chiar daca nu s-a demonstrat “stiintific” asta, a inceput sa se vehiculeze ideea ca “parintii sunt alesi de catre copii” inainte de nastere. Si pare si foarte logic daca privim din prisma legilor karmice, care presupun implinirea de misiuni personale ca entitati individuale.
Istoria ne invata! Daca avem timp sa ne intoarcem la ea si sa citim.